De 1 Decembrie ne reamintim că suntem români doar dacă deschidem televizoarele și auzim melodii patriotice sau prin marile orașele, dacă asistăm la parada militară.
În fapt, majoritatea românilor profită de aceste zile pentru a se relaxa, pentru a se odihni sau pentru a fugi din oraș. Câteva case, prea puține, arborează un drapel. În mediul rural, în afara primăriei, nu vezi prea des tricolorul atârnat cu fală, la poartă. Majoritatea românilor nici nu au tricolor în casă.
Și atunci cum se exprimă acest patriotism al nostru? Răspunsul este unul individual și vă invit răspundeți fiecare: cum îmi exprim eu zilnic dragostea față de țara mea? Printr-un tricolor la poza de profil pe Facebook? Doar atât? E adevărat, nu ne exprimă la modul de impact al britanicilor sau al americanilor care poartă peste tot semnele naționale inclusiv pe cravată, șapcă sau tricou. Dacă am întâlni un cetățean cu o cravată în trei culori, nu-i așa că ne-ar părea excentric și i-am zice “ce-ai pățit”?
Patriotismul se exprimă zilnic și în situațiile de criză. Oare noi ne-am fi mobilizat atât de emoționant și de rapid ca spaniolii și ne-am fi luat lopețile plecând pe jos să ne ajutăm frații devastați de inundații? Mintea mea m-a contrazis arătându-mi zeci de imagini, chiar recente când pompierii, după ce au parcurs sute de km, munceau în satele din Galați, iar localnicii îi priveau de la distanță. Ne putem evalua patriotismul încercând să verbalizăm versurile din imn național. Câți cunoaștem toate strofele principale?
Sau, câți dintre noi luăm o carte de istorie și citim despre faptele poporului nostru, citindu-le copiilor noștri, una dintre cărțile scrise cu atractivitate de Neagu Djuvara. Ce ne oprește să învățăm mai mult despre propria noastră identitate ? Restul…tăcere!
