(…) Când am venit și am văzut că în Sibiu sunt atât de multe lipsuri în privința imigranților, a străinilor, am vrut să fac ceva. (…)
În prezent, avem un grup pe Facebook organizat de un prieten, „Izzy”, care îi adună laolaltă pe prietenii noștri, majoritatea străini, dar și mulți români care nu sunt din Sibiu.
Ideea principală este să bem o cafea împreună, să savurăm un prânz sau un mic dejun. Să avem unde să mergem în weekend sau în timpul săptămânii și, cel mai important, pe cineva cu care să o facem. Să împărțim timp împreună, să transmitem un simplu salut, pentru că astfel de gesturi fac diferența atunci când ești singur.
Acum suntem ok, grupul merge bine, reușim să oferim ceea ce lipsește. Ce lipsește? Acces la învățarea limbii române. Asistență legală, socială și psihologică. Noi lucrăm deja în direcția asta și suntem norocoși să întâlnim tot mai mulți oameni care ne ajută. (…) Este multă muncă, nu este așa simplu precum pare, trebuie să faci eforturi să vorbești cu oamenii ca să te ajute, să-ți ofere sprijin.
Dar am avut noroc, pentru că nu sunt singură. Da, am făcut și fac o grămadă de lucruri. Dar dacă nu i-aș avea alături de mine pe membrii grupului (n.e. Sibiu International Friends) și pe soțul meu, care să mă ajute, nu aș reuși. (…)
Referitor la relația mea cu Sibiul, pot să spun că ne-am împăcat. Acum iubesc Sibiul. Mă simt bine aici. La început am avut o relație de ură-iubire. Am vrut să stau aici, este minunat, extrem de frumos, e verde vara și când e iarnă, găsești peisaje magice, ca și când ai fi într-un basm.
Iubesc Rășinariul. Orașul, locațiile, toate sunt minunate, dar te obișnuiești cu ele. Sunt mai uimită când merg în Mărginime și văd locurile verzi. Din Sibiu, Parcul Sub Arini este dragostea mea. Sunt regina parcului. M-a ajutat în recuperarea mea și am început să am o relație cu el. Când sunt în parc, sunt liberă, sunt fericită, oamenii vorbesc cu mine și toată lumea o iubește pe cățelușa mea: Bella Barboș.
Plănuiesc să locuiesc în continuare aici pentru cel puțin încă 10 ani. Voi fi aici. Și atâta timp cât voi fi aici, voi continua să muncesc pentru comunitatea mea. Trebuie să fac asta pentru ea. Pentru că eu am suferit mult și nu vreau ca și ceilalți să se simtă cum m-am simțit eu.
Dacă pot contribui cu o mică parte ca să-mi fac oamenii să se simtă mai bine, voi fi acolo. Cred că am această dorință de a ajuta. Atât de simplu. Vreau să ajut! E în natura mea. Nu pot schimba cine sunt. Nu pot doar să stau acasă și să fac lucrurile obișnuite. Nu e de ajuns. Trebuie să fac ceva ce poate fi văzut, să-mi ajut oamenii, prietenii. Românii care nu sunt din Sibiu și străinii care au venit aici au devenit prietenii mei.
(text integral pe pagina de facebook sibian/că)
Text editat de Ana Maria Vaidean
Foto: Gabriela Cuzepan
