Ieri ieșisem la o plimbare prin oraș.
Eram pe Bălcescu și mergeam la pas de copil cu o înghețată în mână –aveam deci timp să văd lejer toate detaliile arhitecturale, decorative, trecătoare, omenești, să ascult conversațiile altor trecători, și așa mai departe.
Un grup de turiști foarte veseli părea să se întoarcă la hotelul unde erau cazați: Împăratul Romanilor. Erau vizibil entuziasmați, energici și fericiți să se reîntâlnească după ziua plină în oraș. Unul dintre ei strigă: „șiiiii, vă place aici în Germania?”
Și mi s-a confirmat pentru a suta-mia-oară, în Sibiu e ca-n Germania. Când nu vii din Germania.
Curat, cochet, civilizat, renovat, turistic, îngrijit. Superb pentru turiști. Cu un iz idilic de poveste, cu siguranță Sibiul este o destinație de povestit mai departe. Dar ce facem cu locuitorii care se confruntă zi de zi cu crăpăturile dintre acest curat, cochet, civilizat, renovat, turistic și îngrijit? Ce facem cu traficul infernal de la ora 16 din absolut toate giratoriile orașului? Ce facem cu locurile de joacă care ar mai putea fi îmbunătățite? Ce facem cu umbra ce ne-o dorim vară de vară? Ce facem cu atâtea cartiere care încă mai au nevoie de acest curat, cochet, cultural?
Am fost în Cluj săptămânile trecute; nu mai fusesem de câțiva ani. Și am descoperit acolo curățenie lună bec pe stradă. Parcuri nou amenajate. Cultură pe bune. Un oraș aranjat și cosmopolit. Zic că putem și noi. Dacă nu ne mai veselim că e ca-n Germania ci ne dăm silința să chiar fie. 😊
Într-o notă pozitivă:
Am fost la SCAF, la Peda. Foarte frumos. O idee bună. Pusă în practică ok. Măcar se face ceva. Mi-aș dori să văd mai multe astfel de inițiative îndrăznețe cultural.
Am fost și pe pista de biciclete Sibiu-Rășinari. Foarte frumos. În sfârșit o inițiativă bună, implementată bine, care o să ajute la rândul ei dezvoltării turismului.
