”Sibiu, oraș cultural” – de câte ori nu am auzit expresia aceasta spusă admirativ, interogativ sau chiar ironic.
Fără niciun dubiu, cultura este un organ vital al orașului, fără de care este greu să ne imaginăm cum ar fi fost Sibiul altfel decât așa cum îl știm astăzi: cu festivaluri majore, cu instituții de cultură relevante, cu mulți profesioniști în domeniul culturii și, mai ales, cu o agendă culturală activă tot anul.
Dar Sibiul cultural nu este doar ”poezie” cap-coadă. Are lipsuri și sincope în dezvoltarea infrastructurii culturale, în atragerea și educarea publicului larg sau în promovarea unor forme ale culturii, cum este cazul artei contemporane.
La deschiderea celei de-a V-a ediții a Festivalului Internațional de Artă Contemporană de la Sibiu – SCAF, am avut ocazia să dezbat aceste subiecte împreună cu ministrul Culturii, doamna Raluca Turcan.
Cu toate că Sibiul are un muzeu public deschis în urmă cu 207 ani, a fost primul oraș din România care a purtat titlul de Capitală Europeană a Culturii, arta contemporană n-a fost niciodată o prioritate pentru instituții și autorități. Poate fi SCAF ocazia de a întregi spectrul cultural al orașului și de a îmblânzi relația sibienilor, de multe ori conservatori, cu arta contemporană?
Susțin arta în toate formele ei și cred că fiecare formă de artă valoroasă are publicul ei. SCAF este un eveniment de prestigiu, pe care Ministerul Culturii îl susține din toată inima. Am fost prezentă la deschiderea SCAF de zilele trecute și am transmis un mesaj de încredere în arta contemporană și în artiștii care au creat-o și o creează.
Alături de mine s-au aflat personalități culturale remarcabile, precum și reprezentanți diplomatici din străinătate, iar acest lucru în sine este o modalitate de a valida și a sprijini această artă, de a o face mai accesibilă publicului. În mod evident, gustul publicului evoluează, dar se și educă, iar rolul unor instituții culturale de prestigiu, cum ar fi Muzeul Național Brukenthal, este esențial în această direcție. Sunt deci încrezătoare că arta contemporană capătă loc, pas cu pas, în peisajul cultural sibian.
Ce ar trebui să înțelegem din faptul că artiștii care s-au născut sau care trăiesc în Sibiu nu au unde să expună în orașul lor, deși în străinătate oamenii plătesc bilet pentru a le vedea expozițiile?
A expune în străinătate este o dorință legitimă a unor artiști și este o împlinire pentru cei care reușesc acest lucru. Pentru alții însă, poate fi o necesitate. Mi-am dorit ca tot mai mulți artiști din Sibiu să aibă posibilitatea de a expune acasă, în comunitatea lor.
Și am reușit ca, începând de anul acesta, programul Ministerului Culturii de achiziție de artă contemporană pentru creșterea patrimoniului cultural să fie extins – în premieră – cu alte două muzee naționale: Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu și Complexul Muzeal Național Moldova din Iași.
Chiar în această perioadă este în desfășurare la Muzeul Național Brukenthal apelul pentru achiziție de artă contemporană. Totodată, chiar SCAF – Festivalul de Artă Contemporană de la Sibiu – este genul de eveniment care invită artiștii noștri să-și expună lucrările.
Infrastructura culturală e un subiect sensibil pentru sibieni pentru că în ciuda faptului că numărul de evenimente culturale a explodat în ultimii ani, infrastructura culturală nu s-a dezvoltat aproape deloc. Ce investiții considerați că sunt necesare pentru a aduce și infrastructura la zi?
Mă bucur întotdeauna când am ocazia să vorbesc despre evenimentele culturale din Sibiu, pe care Ministerul Culturii le-a susținut și le susține. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – FITS, Astra Film Festival și Astra Multicultural, Sibiu Jazz Festival, GUITTAR MEETING, Poezia lui Ștefan Augustin Doinaș, ARTmania sau Sibiu Opera Festival sunt doar câteva dintre evenimentele pe care le susținem în Sibiu în acest an și care aduc bucurie publicului sibian și turiștilor care vin aici, de multe ori special pentru astfel de momente extraordinare.
Doar în ultimul an și jumătate investiția culturală totală a autorităților centrale în județul Sibiu depășește 6 milioane de euro, socotind aici modernizări, renovări, evenimente culturale și proiecte culturale, o bună parte din această sumă fiind dedicată municipiului Sibiu. Este adevărat că infrastructura culturală nu a ținut tot timpul pasul cu creșterea numărului și calității evenimentelor culturale sibiene, dar autoritățile locale și centrale fac eforturi constante în acest sens. Țin aici să menționez două proiecte în derulare privind infrastructura culturală din Sibiu în care e implicat Ministerului Culturii.
Primul este renovarea și modernizarea Casei Artelor, un nucleu al salvgardării și valorizării patrimoniului cultural imaterial, un loc în care meșteșugarii susțin ateliere de creație pentru a-și preda tehnicile de lucru. Al doilea este modernizarea Bastionului Soldisch, care va fi o platformă culturală și educațională.
Sunt vizibile încercările de reinventare ale instituțiilor publice de cultură sibiene. Cât de important e să avem o cultură atractivă și accesibilă? Cât de bine stă Sibiul când vorbim despre consumul de cultură?
Sibiul este, pentru mine, capitala culturală permanentă a României. Un mare merit pentru ținuta culturală a orașului aparține instituțiilor sale culturale, de la Muzeul ASTRA și Muzeul Brukenthal la Teatrul Național ”Radu Stanca”, Casa Teutsch sau Filarmonică, ca să numesc doar câteva dintre ele.
Astfel de instituții au știut să atragă sibienii, să dea deoparte acele bariere care existau în calea accesului la cultură și să devină, de o manieră elegantă și inteligentă, o parte extrem de prețuită a comunității locale. Sibienii merg la teatru, merg la muzeu, merg să asculte muzică mai mult decât o fac locuitorii din alte părți ale României.
Am încurajat această evoluție și sunt bucuroasă că în Sibiu cultura are prestigiul actual, care dă sibienilor un sentiment justificat de mândrie locală.
Atunci când vorbim despre consumul de cultură, pe lângă aspectul cantitativ trebuie să avem în vedere și aspectul calitativ. În ciuda faptului că Sibiul are o agendă culturală plină, cultura de masă a devenit dominantă, iar cultura înaltă pierde tot mai mult din teren. Există îngrijorări în acest sens?
Cultura de calitate va exista întotdeauna. Vor fi tot timpul oameni care doresc și caută produse culturale de calitate, iar instituțiile publice își vor urmări scopul de a ajuta și promova marea cultură. Nu cred că ar trebui să ne lăsăm descurajați de prevalența culturii de masă și de dominația ei cantitativă în raport cu marea cultură.
Cultura de masă își ia constant repere din marea cultură, explicit sau implicit, iar pentru unele categorii de public suplinește parțial cultura înaltă. Diferența de valoare va fi tot timpul în favoarea marii culturii, ca și diferența de prestigiu. Instituțiile culturale și creatorii de conținut cultural valoros trebuie să facă însă eforturi pentru a se adapta la noi forme culturale, inclusiv inspirate din cultura de masă.
De multe ori marea cultură este reinterpretată și făcută mai accesibilă, mai adaptată perioadei contemporane. Există cărți cunoscute care au fost reinterpretate, câștigându-și o nouă viață printr-o altă formă de artă. ”Fantoma de la Operă” e un exemplu foarte bun: un roman de la începutul secolului XX s-a transformat într-unul dintre cele mai celebre musicaluri ale sfârșitului de secol XX și începutului de secol XXI.
Alte romane au fost ecranizate, de la ”Mizerabilii” la ”Anna Karenina” sau ”Mândrie și prejudecată”, rezultând producții cinematografice valoroase, care îmbină cu succes marea cultură și cultura de masă. Exemple există și în cultura română, ”Pădurea spânzuraților” fiind una dintre marile cărți ale literaturii naționale, în timp ce filmul din care s-a inspirat rezistă și acum, ca operă de valoare, la aproape 60 de ani de la realizare.
Cine ar trebui să se preocupe de calitatea manifestărilor culturale publice?
Răspunsul simplu e acela că organizatorii, răspunsul cel mai frumos ar fi: toți cei care iubesc cultura, în primul rând managerii din instituțiile publice, apoi societatea civilă și publicul consumator de cultură. Am susținut tot timpul o selecție cât mai bună în managementul cultural și am căutat să dau acest exemplu prin instituțiile din subordinea Ministerului Culturii.
Managementul bun înseamnă produse culturale bune. Este însă foarte important ca societatea civilă să colaboreze cât mai extins cu instituțiile publice, iar publicul să dea feedback, să ajute instituțiile de cultură să producă evenimente publice de calitate cât mai bună.
Cum poate contribui cultura la dezvoltarea unei comunități? Mulți percep cultura doar ca o ”cheltuială” din bani publici. În Sibiu avem exemple de instituții publice, evenimente care reușesc să genereze profit din activitatea lor?
Cultura face parte în mod obligatoriu dintr-un ecosistem creator de prosperitate. Cultura – împreună cu industria ospitalității, cu renovarea urbană, cu transportul, serviciile financiare, micile industrii rurale și altele – înseamnă dezvoltare. Cultura a adus dezvoltare Sibiului, iar dezvoltarea prin cultură e unul dintre obiectivele esențiale ale mandatului meu la Ministerul Culturii.
Profitul urmărit de cultură este unul general comunitar, nu unul strict financiar. Cultura stimulează antreprenoriatul, fiind o excelentă poartă de intrare pentru investiții. Acolo unde este cultură – așa cum Sibiul a demonstrat – vin și investiții.
De multe ori am auzit spunându-se despre Sibiu că e altceva, că are un alt puls. Cum a reușit Sibiul să-și câștige acest loc fruntaș printre marile orașe ale țării atunci când vorbim de cultură?
S-au conjugat aici doi factori, în evaluarea mea: publicul sibian și moștenirea istorică a Sibiului. Iubitorii de cultură au făcut din Sibiu ceea ce este orașul din punct de vedere cultural. Aici, în Sibiu, există cerere pentru cultură, există consum cultural.
Educația sibienilor, inclusiv educația culturală creează un mediu favorabil exprimării culturale și atrage oameni de cultură, evenimente culturale. Pe de altă parte, știu că moștenirea Sibiului este remarcabilă. Avem aici un mediu multicultural extraordinar, pornind de la vechiul burg săsesc, care s-a dezvoltat pentru a cuprinde apoi tradiții și elemente culturale ale comunității române, ale comunității maghiare și ale altor comunități etnice.
Să nu uităm, de asemenea, că Sibiul a fost pentru o perioadă și capitala Principatului Transilvaniei, precum și faptul că aici s-au înființat și au înflorit instituții culturale de elită, de pildă Societatea ASTRA sau primul teatru de pe teritoriul României, la Sala Thalia. Este adevărat, de asemenea, că există și o serie de repere recente pe acest drum al Sibiului către primele locuri în România atunci când vine vorba de cultură.
Un astfel de reper a fost, de exemplu, anul 2007, când Sibiul a fost Capitală Europeană a Culturii. Cred că atunci s-a consolidat puternic prestigiul Sibiului de oraș cultural.
Cu toate că e greu de dat un diagnostic generalist, care este nivelul la care se situează România, comparativ cu alte țări la nivel internațional, din punct de vedere al accesului la cultură, al absorbției de cultură?
România evoluează încă sub potențial din punctul de vedere al accesului la cultură și al consumului de cultură. Comparațiile cu alte țări ne sunt și favorabile, și defavorabile: stăm mai bine decât alte țări din estul Europei sau din zona Mării Negre și mai puțin bine decât țări din vestul Europei. Este corect să spunem însă că atingerea potențialului nostru depinde mult și de investiția publică făcută în cultură.
Cât timp bugetele ne determină să fim extrem de selectivi cu proiectele și extrem de atenți cu dimensiunile lor, este foarte greu să îndepărtăm multe dintre barierele în calea accesului publicului larg la cultură.
INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN, apărut în revista Zile și Nopți Sibiu, nr. 17, 1-15 octombrie 2024
