Povestea deja arhicunoscută începe cu doi pești tineri care înoată și întâlnesc un pește mai bătrân.
Acesta îi întreabă: „Cum e apa?”. Cei doi pești continuă să înoate, dar după un timp, unul dintre ei se uită la celălalt și întreabă: „Ce e apa?”. Merită totuși repetată pentru că învățătura ei ne scapă în mod recurent, mai ales când vine vorba despre vulnerabile detalii ale traiului împreună, în mod particular cea mai bună din lumile posibile de azi, democrația reprezentativă.
Există mai multe organizații care realizează evaluări ale stării democrației în țările lumii. În mai toate, România de astăzi este trecută la categoria “democrație defectuoasă”. Spre exemplu în „The Economist Democracy Index”, apărem pe locul 60, surclasați de țări pe care le considerăm inferioare: Botswana, Malaezia, Trinidad și Tobago, Timorul de Est, Africa de Sud, Columbia, Indonezia, Namibia, Mongolia.
Apa democrației nu mai arată de mult bine pentru noi, e doar călduță și am început să devenim prea confortabili in timp ce ne bucurăm de iluzoria creștere a nivelului de trai din perioada de post-aderare. Confortul ne duce spre o țară cu o democrație slabă, iar când vremea recoltei se va încheia va rămâne în spatele generațiilor următoare să ducă traiul într-o țară semi-maturizată, dar cu haine de firmă.
Sună contraintuitiv însă din 2006 de când The Economist măsoară acest indicator, a existat o degradare constantă a vieții democratice cu niște salturi semnificative în jos în 2018 și 2020. Dispariția unei vieți politice concurențiale între forțe care prezintă viziuni alternative asupra viitorului ar fi poate cea mai vizibil indicator. Dezintegrarea justiției și a presei libere fiind următorul.
Fiți atenți la apă, vă spune un pește bătrân.
