ANA ARSENE, instructor de yoga: „Mi se pare atât important, cât și frumos să relaționezi deschis cu oamenii”
Ana Arsene are 36 de ani și locuiește în București. Practică yoga din 2014 și predă de un an și jumătate (are acreditări pentru Hatha & Vinyasa Yoga – 200 hours TTC with BinduSar Yoga School, India (ian. 2023) și 200 hours TTC with House of Om, Bali (apr. 2024)).
Spune că adoră această formă de mișcare și mai ales să împărtășească celor interesați și deschiși tot ce a învățat din acest domeniu. O poți găsi la Karuna Studio (zona Piața Victoriei) în fiecare miercuri de la ora 19:00.
Pentru orice întrebări legate de clasele de yoga, o poți contacta și pe Instagram @yogawith.anamavis.
De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte job-uri ai trecut până să ajungi instructor de yoga?
Cu yoga m-am întâlnit în urmă cu 8 ani și a rămas de atunci singură formă constantă de mișcare din viața mea.
Pe lângă starea de bine fizică, simțeam pe atunci și cum mă ajută să fiu mai prezentă, mai conectată la cei din jur, dar și mai liniștită. La vremea respectivă nici măcar nu știam de aceste beneficii oficial, să zicem așa. Deja după primii 3 ani mă gândeam că visul meu este să merg în Bali să mă fac instructor de yoga, dar nu credeam că se va întâmplă. Era așa, o vorbă aruncată în vânt, în care nu credeam cu adevărat. Sincer, nu mă vedeam în stare din mai multe puncte de vedere – curaj și încredere că pot să fac asta, suficiente zile de concediu, suficienți bani etc.
Eram foarte bună la găsit scuze. Apoi a venit pandemia și odată cu ea mi-am intensificat și mai mult practica – de la 1-2 clase pe săptămâna, la o practică aproape zilnică, adăugând și sesiuni scurte de meditație la final, de 5-10 minute. Și, ce să vezi? Beneficiile menționate mai sus s-au intensificat.
Deși pandemia a fost dificilă, stresantă, angoasantă, am ajuns să trec printr-o stare de recunoștință că mă pot întoarce spre mine și pot să (re)descopăr multe lucruri mișto despre mine. Aveam energie, eram productivă, citeam mai mult și mai diversificat, încercăm lucruri noi, mă bucurăm de lucrurile mici, apreciam toți oamenii din viața mea etc.
Primind toate aceste stări pozitive am ajuns să aleg și să păstrez yoga în viața mea, iar de aproximativ 2 ani am și făcut cursuri de acreditare, atât la noi în țară cu un profesor extraordinar, Mukesh Kothari, din India, cât și la o școală din Bali.
În final, am prins curaj și încredere și a fost cea mai frumoasă experiență din viața mea de până acum. De un an și jumătate predau că freelancer și, mai nou, că parte din echipa studioului Karuna, alături de primul meu profesor de yoga, și acum mentorul meu, Ovidiu Atanasiu.
Joburile prin care am trecut și încă trec sunt din domeniul IT, 9 ani că project manager, iar în ultimii 4 ani că scrum master, un rol cu accent mai mult pe oameni, echipa și procesele agile. Un rol pe care îl îndrăgesc tare mult.
Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul de instructor de yoga.
Ne facem multe procese de conștiință dacă am uitat ceva din flow-ul pregătit pentru clasa. Sau cel puțin eu pățesc asta.
De obicei fac research și structurez clasele cu câteva zile înainte, pe o tema aleasă, de exemplu healthy spine, balance, heart opening. Practica durează aproximativ 75 de minute și include introducere, centering, încălzire, posturi specifice temei alese, cool down, pranayama, meditație și relaxare.
Dacă după încheiere îmi aduc aminte că am sărit o postura sau o informație pe care doream să o împărtășesc, îmi fac procese de conștiință că nu a ieșit totul conform planului. Îmi dau seama că mă atașez destul de mult de rezultat și că e un aspect la care trebuie să lucrez.
Asta este unul dintre motivele pentru care încă am nevoie de yoga în viața mea.
Care este cea mai importantă calitate pe care un instructor de yoga trebuie să o aibă?
Cred că empatia e prima calitate care îmi vine în minte.
Mi se pare atât important, cât și frumos să relaționezi deschis cu oamenii, să înțelegi și să accepți propria lor experiență cu yoga și de ce au nevoie în continuare. Astfel reușești să construiești o relație care aduce bucurie și entuziasm, iar clasele devin o plăcere.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?
Nu aș putea spune cu certitudine, nu am căutat studii/date, însă impresia generală e că nu facem destul de mulți dintre noi sport în mod regulat. Mai ales după o anumită vârstă, parcă îl considerăm chiar nociv sau prea dificil de încercat.
Aici îmi vin în minte părinții și bunicii noștri, care mi-ar plăcea tare mult să îmbrățișeze sportul cel puțin într-o formă blândă, precum mersul pe jos, cu bicicletă sau, bineînțeles, chiar și yoga, care se poate plia pentru orice nivel.
O altă greșeală pe care o aud destul de frecvent printre cunoscuți este că plătim abonamentul la sală anual sau pe mai multe luni și nu îl folosim decât în luna ianuarie. Ups! Inclusiv eu mă fac vinovată de asta.
Cred că cel mai util e să găsim acel sport care ne aduce plăcere, ne deconectează complet de la grijile zilnice și pe care vrem să-l facem for fun, devenind astfel o constantă în viața noastră, fără să ni se pară greu sau neplăcut.
Suntem norocoși să trăim într-un oraș cu multe opțiuni pe care le putem explora și în afara sălii de fitness, dacă simțim că nu ne putem mobiliza în acest fel. Avem o mulțime de alternative precum înotul, tenisul, dansul, escalada, fotbalul și câte și mai câte.
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?
Oamenii pe care ajung să îi cunosc și schimbul de energie care se produce între noi, deoarece vin cu experiențe și perspective diverse, care îmi trezesc curiozitatea.
În general, cei din comunitatea de yoga sunt acei oameni curioși, deschiși, cu inima mare, fără să fie critici, care împărtășesc din experiențele proprii, iar mie îmi place să mă înconjor cu o astfel de energie bună.
Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă instructor de yoga?
Dacă e ceva ce își dorește cu adevărat, să nu amâne procesul găsind scuze, așa cum am făcut eu. Nu există un moment mai bun decât acum să înceapă această călătorie.
Te antrenezi și în aer liber? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?
Locul meu preferat de practicat yoga în aer liber în București rămâne pe ponton în parcul Bordei.
Pontonul oferă o suprafață stabilă pentru practică, apă oferă liniște și transmite fluiditate, iar salcia din jur este superbă și produce un sunet minunat odată cu adierea vântului.
În rest, mai ador yoga pe plajă, la răsărit. Pentru mine este un sentiment extraordinar de împlinire și bucurie când practic salutul soarelui pe plajă. Trebuie încercat măcar o dată în viață.
Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?
Pare că nu există consecvență în practicarea sportului, ceea ce este normal. Consecvența nu este simplă sau ușoară. Suntem ființe umane complexe, cu sentimente și trăiri intense, și mai ales cu un nivel al stresului foarte ridicat în vremurile noastre.
Este absolut normal să ne fie la îndemână să renunțăm la timpul dedicat mișcării. Chiar dacă rațional știm că ne facem bine și că ar trebui să ne punem sănătatea și fericirea pe primul loc, nu este întotdeauna foarte ușor să facem asta.
De aceea spuneam mai sus că primul pas pe care îl putem face este să explorăm și să căutăm acel sport care ne și distrează, astfel încât să simțim nevoia să ne întoarcem la el și să nu devină o corvoadă.
Mai târziu, cu răbdare și blândețe față de noi va apărea și consecvența și vom deveni versiuni mai bune ale noastre, integrând din ce în ce mai multe lucruri benefice pentru noi.
În cazul meu, yoga a continuat cu meditația, cu alte forme de mișcare precum dans, fitness, pilates, iar apoi cu alimentația. Și eu rămân curioasă și deschisă să văd ce mai urmează.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | FitBucurești
