Cu Inteligența Artificială la teatru
Spectacolul „Zebra 2.0” e un experiment scenic care te pune pe gânduri, la Teatrelli.
La un deceniu de la profeticul film „Her” al lui Spike Jonze, în care un bărbat modern se îndrăgostește de Inteligența Artificială, suntem în continuare în derivă: tehnologia e indispensabilă și omniprezentă, iar oamenii sunt din ce în ce mai singuri.
Aceasta e tema experimentului scenic în limba engleză „Zebra 2.0”, după un text de Saviana Stănescu, o scriitoare româno-americană prețuită peste Ocean, unde a fost inclusă în galeria teatrului independent Indie Theatre Hall of Fame, dar și la noi, unde piesa „Apocalipsa Gonflabilă” a luat premiul UNITER pentru Cea mai bună piesă a anului 2000.
Am făcut cunoștință înainte de spectacol cu Liviu Romanescu, iar directorul artistic de la Teatrelli ne lămurește în privința includerii acestui interesant proiect între reprezentațiile teatrului din Lahovary:
„Ne dorim să aducem în faţa publicului bucureştean cât mai multe astfel de spectacole în care inovaţia ridică semne de întrebare şi îndeamnă la dezbatere. Obiectivul Teatrelli este acela de a crea şi a găzdui performance-uri care inspiră, care pun la îndoială chiar şi ceea ce considerăm a fi certitudini. «Zebra 2.0» se încadrează perfect în această categorie de spectacol şi mă bucur că putem oferi comunităţii un astfel de prilej pentru dialog”.
Spectacolul multimedia „Zebra 2.0” de Saviana Stănescu, în regia lui Jeremy Goren, e o producţie AnomalousCo & Wistaria Project (SUA) și a fost prezentat anul trecut la New York, în timpul Ice Factory 2023, un influent festival Off-Brodway, desfăşurat la New Ohio Theatre.
Ceea ce trebuie să știți înainte de a urmări acest experiment este că regizorul Goren practică ceea ce se numește „Devised theater” – un gen de teatru experimental, cu tematică socială, bazat pe o formă de artă colaborativă, un performance în care intră adesea improvizația.
În „Zebra 2.0”, Theodore din „Her” e Zina, o imigrantă care face curat în timpul nopții, care intră într-o relație stranie cu Inteligența Artificială având un avatar masculin. Ce urmează e o succesiune de întâlniri care duc la îndrăgostirea omului și a mașinii, dar, de fapt, e o meditație pe seama dezrădăcinării, singurătății, refugiului, comunicării.
Caricatura mea favorită din „New Yorker” înfățișează un melc, care îi mărturisește unui semen despre un obiect aflat lângă ei: „nu-mi pasă că e un dispenser de scoci, îl iubesc”. Mijloacele scenice și teatrale utilizate în „Zebra 2.0” vorbesc despre o astfel de formă de iubire, doar aparent imposibilă.
E un spectacol modern și șocant prin simplitatea montării, după care îți vine să exclami precum ardeleanul care a văzut o zebră: „asta ori vine de undeva, ori mere undeva”.
TEXT DE HORIA GHIBUȚIU | JURNAL DE BUCUREȘTEAN
