Vin acum din oraș. Zice că sunt doar 20°C. Dar pe cuvânt că le simt ca pe 40.
E vineri. E ora 15.
Sunt pieton pe strada Constituției, prin Parcul Tineretului, pe strada Bâlea. Nu e niciun copac. Ajung topită acasă. Sibiu, dă-mi te rog un copac!
E sâmbătă. E ora 16.
Calea Dumbrăvii. Vin din pădure. Am fost să plimb câinele și să scap de căldură. Niciun pieton pe stradă. Nici măcar unul. Nici umbră nu prea e. Sibiu, dacă ai avea mai multă umbră ai fi și un oraș mai prietenos cu pietonii. Promit.
E luni. Ora 12.
Mă plimb pe jos în Orașul de Jos. Pe strada Turnului. Pe Faurului. Din Piața Coroana până la Dragoner. Merg spre Malul Râului Cibin. Niciun copac. Sibiu, îmi amintesc de Barcelona, de Lisabona, de Viena. Îmi amintesc cum orașe europene au investit în copaci, în zone de umbră, în umbrare, cu scopul de a deveni mai prietenoase cu pietonii.
E o zi obișnuită a săptămânii, caut un loc de joacă unde să ies înainte de ora 20 cu copilul la joacă – nici măcar un umbrar deasupra noilor parcuri ale orașului. Nu zic de copaci, poate că nu se poate, înțeleg. Dar triunghiuri din acelea textile trase în cerc deasupra întregului loc de joacă. Ar bucura copiii teribil, Sibiu! Îmi doresc să plec în alt oraș, acolo am văzut eu în vacanță că au umbră!
Sibiu, ce prietenos ai fi cu câte-un copac, doi. Sau cu câte-un umbrar. Sau lasă măcar oamenii din micile comunități ale orașului să se organizeze și să aducă ei umbră pe strada lor.
În schimb văd multe mașini. Câte un om într-o mașină. Care pesemne aleg această metodă de transport pentru că are umbră. Și aer condiționat.
În schimb văd cum pietonala unui oraș cu laude istorice și arhitecturale a devenit concurenta falezelor de pe litoral, cu înghețată la suprapreț, în culori fosforescente, tec multicolor, vată pe băț, porumb fiert, săbii colorate din plastic și baloane în formă de cățeluși. Asta vrem noi? Asta ne dorim noi de la orașul nostru? Căldură și bâlci?
Hai Sibiu, hai, știu că poți. Știu că nu-ți dorești asta. Să te văd cum te mobilizezi, scapi de acareturile de pe centru și plantezi și tu un copac, doi. Și dacă n-are cine să ți-I planteze, vin eu și fac. Doar fă ceva!
