Știi că îți dorești corpul acela sculptat, six-pack și să nu-ți mai dai duhul după ce urci două etaje de scări. Știi și că le poți avea dacă mergi constant la sală 1-2 ani. Dar cu toate astea, de câte ori te-ai apucat de sală cu gândul de a îți schimba viața dar ai renunțat să mai mergi după nici două luni de antrenament?
De la linia de start, cu toții pleacă cu același gând – să câștige cursa. Dar o câștigă doar cei care s-au antrenat cel mai mult. Nu talentul este de obicei cel care face diferența ci antrenamentul.
În clasă a V-a mi s-a spus că sunt mai talentat la desen decât profesorii. Îl și auzisem pe unul dintre ei spunându-i tatălui meu că este uimit de ochiul pe care-l aveam atunci când desenam după obiecte statice. Dar nu am avut niciodată un interes real ca să îmi dezvolt acest talent. A venit liceul și abia atunci am fost suficient de matur ca să realizez faptul că talentul meu nu mai era atât de important. Pentru a participa la olimpiadele de desen erau selectați alți colegi, unii dintre ei mult mai puțin talentați decât mine. Dar care erau al naibii de silitori, care desenau zi si noapte și luau meditații dacă simțeau ca nu stăpânesc anumite tehnici. Acei colegi au și terminat mai apoi facultatea de arte.
Pentru ca așa este în viața: atunci când îți dorești cu adevărat ceva, trebuie să fii consecvent, să te antrenezi constant până devii cel mai bun și nimic să nu te abată de la drumul tău. Cu toții avem visuri, doar cei care și le doresc le vor și îndeplini.
