Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 09/07/2024
Film / Videodome

VIDEODOME | “BLACK BUTLER” (2014, r: Kentarô Ohtani & Kei’ichi Sato)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “BLACK BUTLER” (2014, r: Kentarô Ohtani & Kei’ichi Sato) Share VIDEODOME | “BLACK BUTLER” (2014, r: Kentarô Ohtani & Kei’ichi Sato)
Black Butler


“BLACK BUTLER” (2014, r: Kentarô Ohtani & Kei’ichi Sato)

Actioner Fantasy inspirat din seria Manga creată de Yana Toboso (“Rust Blaster”) în 2006 – care beneficia deja de un plus de notorietate datorita unei populare adaptări Anime (al cărui prim episod a fost difuzat încă din toamna lui 2008), plus un musical şi un joc dezvoltat de Nintendo -, lungmetrajul de cinema „Black Butler”, realizat pe banii Warner Brothers Japonia şi având-o în spate – ca scenaristă – chiar pe tânăra artistă (Toboso nu împlinise 30 de ani la vremea premierei), se poziţionează din start peste ambiţiile uzuale de obţinere de profit strict pe pieţele extrem orientale, iar adevărul este că, cel puţin în privinţa aspectului vizual, efortul este justificat.

Citește și:

Black Butler

Cu toate acestea, încercând să împuşte şi un al doilea iepure, mai concret ca noua franciză să câştige prin intermediul marelui ecran un public nou, filmul deplasează acţiunea dintr-o epocă istorică clar definită, cea Victoriană, cu un parfum nostalgic à la “The League Of Extraordinary Gentlemen”, înspre un viitor prezent (în anul… 2020, mai exact) dintr-o realitate alternativă şi, mai mult, din raţiuni suspectabile de pură aliniere la trenduri, schimbă sexul adolescentului Ciel Phantomhive din Manga… cel care, faustian, îşi vinde sufletul Diavolului pentru a-i descoperi pe asasinii părinţilor săi şi care primeşte în schimb de la acesta un ‘majordom negru’ (vestimentaţia, nu pigmenţii pielii), care poate fi, simultan, un aducător de moarte duşmanilor şi un înger păzitor pentru stăpâna pe care o slujeşte. 

VIDEODOME | “BLACK BUTLER” (2014, r: Kentarô Ohtani & Kei’ichi Sato)

Aşa cum era de aşteptat, deşi are acum ca personaj principal o copiliţă, “Black Butler” este un Live Actioner hiper-adult datorită violenţei vizuale exacerbate de opulenţa mediului în care evoluează personajele. Shiori (Ayame Goriki) este orfana moştenitoare a unui imperiu economic pe care îl conduce încă de la vârsta de 13 ani cu multă siguranţă de sine, dar a cărei agendă secretă o face extrem de vulnerabilă, iar Sebastian (Hiro Mizushima din serialul “Tokyo Dogs”) este gardianul ei dintr-o altă lume, care veghează imperturbabil iar, când e cazul, nu ezită să acţioneze letal.

Muzica este excelentă, mai ales pe scenele de luptă coregrafiate şi filmate impecabil, iar imaginea de film Noir, dar… “în culori”, are o picturalitate (slow motion-urile sunt inevitabile) foarte stylish & frenchy, între neo-gotic şi baroc/decadent (evident, cu amprenta niponă ‘capsată’ pe aceasta prin tuşe post-moderne). 

VIDEODOME | “BLACK BUTLER” (2014, r: Kentarô Ohtani & Kei’ichi Sato)

Avem de-a face cu un Revenge Movie cu pretenţii de profunzime şi sofisticare (nu toate justificate, nefiind explicitate sau coerente) legate de natura umană, credinţă, morală şi principii, sisteme sociale şi culturi/gândiri fundamental diferite… tipul deja familiar al obsesiei ‘East meets West’ (miturile Faust, Frankenstein şi Dracula, precum şi lecţiile oferite de acestea în lupta împotriva reprezentantului contemporan al Diavolului, auto-sacrificiul ca pas esenţial în mântuirea individuală, ex-îngerii ajunşi demoni mai umani decât fiinţele trecătoare, ş.a.m.d.), într-un mix cu o cadenţă inegală în care ”filosofia” Pop(ulară) putea foarte bine să fie lăsată la o parte întrucât acţiunea (repet, excelent condusă de tandemul Kentarô Ohtani-Kei’ichi Sato) este înecată de justificări complicate puse pe seama unor masonerii oculte (un soi de cyber-triade) sau încâlcite şi neinteligibile jocuri de putere politică (Regina şi ai săi ‘câini de pază’ a civilizaţiei şi echilibrului geopolitic), la care se adaugă, pe anumite segmente, o dimensiune inutil-grotescă generată de teatralitatea excesivă a jocului actoricesc…

Privit acum, “Black Butler” se arată a fi un film ciudat, pe care îl pot asemui cu o femeie sfertodoctă posesoare al unui fizic splendid în faţa căreia eşti mai adesea fascinat de înlănţuirea cuvintelor ce-i ies din gură decât de trăsăturile sale remarcabile.

Este cam cum ne-am putea-o imagina pe Marilyn Monroe turuind dezlânat despre Nietzsche, Bertrand Russell şi Homer… în aceeaşi frază! Nu l-aş recomanda celor deloc sau mai puţin familiarizaţi cu cinematografia japoneză din spaţiul Pop, întrucât nu este cea mai adecvată introducere în domeniu, dar este de văzut de către fanii Manga, repet, care nu trebuie să uite că povestea e rodul creativ al autoarei seriei originale, deci ea este cea care a decis să schimbe radical perspectiva.

Mai ales că aceasta a revenit asupra firului narativ din seria tipărită, inclusiv la personajul Ciel, în următorul lungmetraj de cinema produs de Warner, o animaţie şi nu un live-action, sumbrul “Black Butler: Book of the Atlantic”, din 2017.

Pe scurt, în încheiere, avem de-a face cu un produs cinematografic exotic, care nu va fi pe toate gusturile, dar merită atenţie din partea cinefililor, fie şi din simpla curiozitate pentru un melanj estetic ieşit din tipare.

Text de IOAN BIG | VIDEODOME

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută