O primăvară frumoasă cu Shakespeare
Vin alegerile, eu cu cine votez?
Am pe cineva în minte, doar că… Shakespeare n-a fost un român verde şi nici măcar cetăţean pro-european, de când cu Brexitul, plus că se fereşte să facă promisiuni suculente naţiei şi se exprimă într-o engleză paradită de timp, din care lipsesc emoticoanele sugestive şi expresii moderne esenţiale precum “ău, mai gad!” sau “săsteinabiliti”… deci n-ar trebui votat.
Shakespeare nu pare a respecta valorile familiei tradiţionale, fiindcă le promovează mai mult p-alea disfuncţionale, dar nici nu se arată a fi prea incluziv, prin modul în care prezintă unele fiinţe în minoritate… deci n-ar trebui ascultat.
Shakespeare e clar depăşit, nu ştie la fel de bine ca psihologii de pe net cum e cu vulnerabilităţile şi nici nu ne învaţă ca guşterii din politică cum e cu nevoia de linişte şi stabilitate a omului simplu…. deci n-ar trebui urmat. Şi atunci, de ce mi-o fi trecut prin minte?
Pentru că, deşi nu caută să-şi crească popularitatea cu gândul la voturi sau like-uri, în primăvara asta, Shakespeare este prezent mai pregnant în conştiinţa publică decât mulţi influensări sau „catindaţi”.
Vârful de vizibilitate îl constituie, în mod incontestabil, fastuoasa ediţie aniversară a Festivalului Internaţional Shakespeare de la Craiova (16-26 mai), al cărui program include 30 de spectacole semnate de regizori reputaţi pe plan mondial (Peter Brook, Robert Wilson, Declan Donnellan, Robert Lepage ş.a.m.d.) şi mai mult de 300 de evenimente – spectacole, concerte, expoziții, parade, conferințe, lansări de carte, ateliere teatrale -, promiţând o experienţă culturală realmente memorabilă.
Ca preambul la festival, pe parcursul lunii aprilie, Caravana Shakespeare va prezenta în premieră, în 30 de orașe din România, „Operele complete ale lui Shakespeare”, spectacol outdoor cu acces liber având menirea de a ranforsa conceptul „community building festivals”.
Dincolo însă de festivalul propriu-zis sau de evenimentele de promovare a acestuia, privind mai atent în jur, realizăm că Shakespeare rămâne un companion accesibil prin intermediul spectacolelor din repertoriul teatrelor din întreaga ţară.
De anul trecut încoace, am avut parte de propuneri absolut remarcabile, de exemplu, de trei abordări diferite ale piesei A douăsprezecea noapte, la Teatrul de Stat Constanţa (regia: Andrei Şerban), la Teatrul Naţional Cluj (regia: Botond Nagy) şi la Teatrul Nottara din Bucureşti (r: Alexandru Mâzgăreanu), cărora li se adaugă montări precum Hamlet, la Teatrul Marin Sorescu Craiova (r: Declan Donnellan), Falstaff, la Teatrul de Nord Satu Mare (r: Ovidiu Caiţa), Pericles, Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timişoara (r: Philip Parr), Scorpia neîmblânzită, la Teatrul Naţional Cluj (r: Leta Popescu), Furtuna, Teatrul Naţional Târgu Mureş (r: Nicolas Cristache, 2023), Măsură pentru măsură, Teatrul Bulandra (r: Diana Mititelu) sau Cum vă place, Teatrul Matei Vişniec Suceava (r: Botond Nagy), toate din 2023/2024.
Asta ca să nu mai punem la socoteală producţiile mai vechi ce încă se joacă ori spectacolele care-şi extrag seva din Shakespeare, precum A fi sau a nu fi de la Teatrul de Comedie (r: Vlad Massaci), Julieta fără Romeo, de la Teatrul Odeon (r: Bogdan Theodor Olteanu), sau Gertrude, în regia lui Silviu Purcărete, de la Naţionalul bucureştean.
Cu alte cuvinte, primăvara a venit în sfârşit, iar cu Shakespeare pare una ceva mai frumoasă.
Text de IOAN BIG | OPINII
Cover: First Folio, 1623. Copper engraving of Shakespeare by Martin Droeshout.
