Secolul al XIX-lea, în prima sa jumătate, a fost o perioadă paşnică în care Sibiul a construit.
Fortificaţiile medievale încep a lăsa locul bulevardelor şi spaţiilor deschise. Oraşul îşi schimbă mentalitatea. Nu mai este un spaţiu închis. Cartierele noi sunt formate iar porţile medievale sunt demolate pentru a deschide cetatea şi a o lega de restul urbei.
A existat chiar o amplă controversă în cadrul elitelor locale privind demolarea acestora. Exemplele Parisului, Barcelonei sau a mai apropiatei Viena au fost analizate de arhitecţilor locali. Se dorea realizarea unei mai bune comunicări urbane între cartierele marginaşe cetăţii precum şi a zonelor industriale ale oraşului cu centrul istoric al oraşului.
Unele dintre ziduri au rămas în picioare graţie Societăţii pentru Înfrumuseţarea Oraşului. Sibienii le-au transformat în locuri de promenadă şi de estetizare a oraşului. Astfel s-a născut Promenada Invalizilor, ceea ce astăzi este parcul amenajat pe bulevardul Corneliu Coposu. Se încerca o redimensionare estetică a orașului. Un asemenea loc trebuia redefinit prin elemente simbolice care să ofere acele coordonate ale creării unei imagini frumoase, liniştitoare.
Unul dintre aceste elemente a fost Templul Concordia. Numele îi vine ca simbol al înlăturării neînţelegerilor dintre cetăţenii oraşului şi armata habsburgică. El a fost construit în 1818, pe movila unui bastion mic de pământ dinaintea turnului care devenise Teatrul oraşului.
Cel care va fi la originea acestui monument a fost comandantul armatelor imperiale baronul Kienmayer, piatra de temelie punând-o fiica acestuia baronesa Katharina Kienmayer. Totuși, numele care a rămas cel mai bine în mintea localnicilor, Templul Latzel, provine de la cel care s-a ocupat cel mai mult de acest monument, maiorul austriac Joseph Latzel. Acesta era trimis al armatei habsburgice pentru a se ocupa de combaterea bolilor din sânul armatei din Transilvania.
Pentru activitatea sa numele templului a fost transformat în Templul Latzel, la iniţiativa contesei Ida Oldofredi – Haager, cea care a scris şi dedicaţia de pe monument. Între 1882 – 1883 monumentul a fost renovat fiind împodobit cu fresce realizate de pictorul local Karl Dörschlag.
Perioada interbelică a adus cu sine o nouă remodelare estetică a spațiului, în multe cazuri greşită, multe dintre insuficienţele actuale se trag din acest moment şi nu din perioada demolării porţilor medievale. Templul Latzel a căzut şi el victimă acestui impuls, fiind demolat. Poate nu ar fi o idee rea aceea de a se reface acest monument.