PREMIERĂ | „Eu sunt propria mea soție”, la Teatrul Mic
„Eu sunt propria mea soție”, de Doug Wright, nu este doar o piesă de teatru cu nume ciudat și lung, cum te gândești, probabil, când îl auzi prima dată.
Este o piesă de teatru câștigătoare a premiului Pulitzer pentru dramă, a premiului Tony pentru cea mai bună piesă și a multor altor premii și recunoașteri de mare valoare acolo, la ei, pe Broadway, unde s-a și jucat prima dată, cu mare succes.
Este de asemenea o piesă care are la bază fapte reale, mai precis viața Charlottei von Mahlsdorf, cel mai cunoscut și controversat travestit al Germaniei de Est.
Charlotte a reușit să supraviețuiască atât nazismului, cât și comunismului, dar și să adune o colecție impresionantă de mobilă veche, ceasuri și gramofoane, toate dintr-o anume perioadă a secolului al XIX-lea, suficiente cât să pună pe picioare un muzeu. Miracolul supraviețuirii ei îl impresionează atât de tare pe dramaturgul Doug Wright, încât decide să se mute la Berlin pentru a scrie o piesă de teatru despre ea.
Rezultatul este o poveste plină de iubire, candoare și… perle. De pus la gât, evident!
Este chiar titlul spectacolului nostru, regizat și tradus de către mine, Teodora Petre, având alături unul dintre cei mai buni scenografi de la noi, Ioana Pashca, compus muzical de către Cezar Antal, pe care majoritatea îl cunoașteți deja ca actor al Teatrului Odeon, ale cărui compoziții rămân în mintea spectatorului mult timp după ce acesta a părăsit teatrul, și jucat de către minunatul Gabi Costin, care nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru oricine are televizor sau a fost la film și teatru în ultimii 15 ani.
Este un one man show, unul dintre cele mai frumoase și mai complexe scrise vreodată.
Povestea conține aproape 40 de personaje și se petrece în peste 30 de spații. Când te gândești că un actor precum Gabi Costin, munte de farmec și talent, poate aduce toate acestea în fața spectatorului în mai puțin de două ore, de parcă ar fi cel mai simplu lucru din lume, cu umor cât cuprinde, dar și emoție și suspans, parcă îți vine să-ți iei și tu bilet, nu-i așa?
Spectacolul are o structură aparte, inedită, care cu siguranță va surprinde plăcut publicul. Tot ce pot să spun fără să dau prea mult din casă este că avem un spectacol cât două!
Text de TEODORA PETRE | Teatru
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
