Avem tendința să privim copacii ca pe elemente decorative,care vegetează într-o pasivitate inconștientă.Această carte ne deschide ochii: nimic din natură nu este pasiv sau inert. Granițele trasate de oameni sunt sfidătoare față de lumea complexă din care ne-am desprins. Pădurea este un ecosistem,în care fiecare vietate are rolul ei. Pădurile plantate nu refac biodiversitatea celor sălbatice. În ele, copacii nu comunică. Ei sunt muți. Oamenii sunt responsabili de reducerea la tăcere a naturii. Lumea copacilor este fascinantă. Cei din aceeași specie se protejează unii pe alții, se avertizează în caz de pericol și își trimit substanțe hrănitoare. Cei slabi sunt ținuți în viață de cei puternici, pentru că orice pierdere se contabilizează la nivelul grupului. Astfel,prăbușirea unui singur copac pune în pericol siguranța celorlalți:se creează breșe în corola pădurii prin care pătrunde nu doar lumina benefică a soarelui,ci și vântul destabilizator. Timpul copacilor nu e congruent cu cel al oamenilor. Ei cresc lent, organic, cu lungi perioade de stagnare,cu explozii vitale care le consumă resursele.Noi ne plictisim,ne ferim de inactivitate,ne creștem copiii prea repede, ne ignorăm instinctele,ne grăbim,ne credem superiori naturii.
Ce nu știam despre copaci și am aflat din cartea pădurarului Peter Wohlleben:
- Copacii din aceeași specie își gestionează la comun resursele (comunism natural).
- Salcâmii își pot otrăvi frunzele pentru a îndepărta prădătorii (girafele).
- Pădurile sunt superorganisme.
- Copacii țipă de sete în timpul caniculei.
- Arborii pot identifica insectele periculoase cu ajutorul salivei.
- Copacii pot comunica unii cu alții prin intermediul ciupercilor, “internetul pădurii”.
- Copacii respiră.
- Copacii dorm&hibernează.
- Copacii înfloriți sunt vulnerabili.
- Copacii își protejează copiii.
