Comoara dintre izvoare – Fontana Borsec
Arhitectura balneară este un program de arhitectură complex, cu o influență majoră în obiceiurile de igienă și petrecere a timpului liber al oamenilor din toate păturile sociale.
În România, acest tip de arhitectură a cunoscut o dezvoltare deosebită începând cu secolul XIX până la jumătatea secolului XX, când interesul pentru tratamentele naturale cu ajutorul resurselor de apă termală, minerală, nămol a crescut în rândul burgheziei europene.
Clădiri cu o arhitectură care concura cu cele din stațiunile luxoase ale Europei, mobilier stradal dus la rang de operă de artă compuneau imaginea de carte poștală a stațiunilor balneo-climaterice presărate pe întreg teritoriul țării.
La începutul secolului XX-lea au apărut reglementări în ceea ce privește exploatarea stațiunilor balneare păstrând gratuitatea pentru crenoterapie și băile pentru săraci.
„Pădurile au fost primele temple ale lui Dumnezeu și în păduri oamenii au avut prima lor idee despre arhitectură.”
James C. Snyder
În plină dezvoltare a stațiunilor balneare, care a pus amprenta pe dezvoltarea arhitecturii specifice, au apărut și funcțiunile conexe, care serveau mai mult petrecerii plăcute a timpului liber.
Între momentele dedicate exclusiv tratamentului, stațiunile puneau la dispoziție pavilioane pentru muzică, săli de spectacole, poligoane de tragere sau chiar hipodromuri. Începând din a doua jumătate a secolului XIX, interesul pentru băi care să fie accesibile tot anul a crescut semnificativ, odată cu dezvoltarea industrială.
În perioada postbelică, interesul pentru turismul balnear a crescut, fiind considerat important pentru politica socială a noului stat socialist. Astfel, stațiunile au cunoscut o dezvoltare impresionantă, cu o creștere extrem de puternică a fondului construit.
Din păcate, în ultimii 30 de ani, din cauza privatizărilor necontrolate, din care au rezultat situații juridice incerte, fondul existent balnear este la limita supraviețuirii. Puținele exemple de clădiri sau ansambluri restaurate sau cel puțin conservate corect rămân excepția care confirmă regula.
Din fericire, în ultima perioadă, interesul pentru acest program de arhitectură a revenit și a generat o serie de construcții noi, moderne, care completează fondul construit existent.
Un astfel de exemplu îl întâlnim în stațiunea Borsec, una dintre cele mai vechi stațiuni balneo-climaterice din țară.
Apa minerală pe care o cunoaștem atât de bine a fost prima apă îmbuteliată în Europa, pe o linie tehnologizată începând cu anul 1806. Odată cu construirea fabricii a început și dezvoltarea localității, care la jumătatea secolului XX a devenit oficial stațiune balneo-climaterică. Amplasată într-un peisaj de vis, între păduri impresionante, stațiunea se laudă cu un traseu amenajat de promenadă, dar și cu o pârtie de ski și dotări aferente.
În apropierea centrului istoric al stațiunii, în partea vestică a acesteia se află una dintre cele mai moderne investiții din zonă dedicate tratamentului și relaxării – Fontana Borsec. Amplasată pe un teren generos, cu o perspectivă deschisă către stațiune, centrul balnear are o suprafață de aproape 3.000 mp. și adăpostește un centru spa și o bază de tratament. Capacitatea totală a ansamblului este de cca. 1.000 de persoane pe zi în sezonul cald și 700 de persoane în restul anului.
Oferta extrem de diversificată a centrului face destul de dificilă alegerea spațiului cu care să începem vizita virtuală.
Fontana Borsec este conceput ca un spațiu holistic dedicat stării de bine, atât în interior, cât și în exterior.
În special pentru sezonul rece, piscinele interioare cu apă normală oferă alternative de relaxare atât pentru adulți, cât și pentru copii.
Pentru sezonul cald, piscinele exterioare și terasa sunt special amplasate pentru a beneficia atât de razele soarelui, cât și de intimitate.
Întreg ansamblul este caracterizat de delimitarea finisajelor pe registre cromatice.
Astfel, nivelul acoperișului este definit prin culoarea caldă a lemnului natur și textura caroiajului de grinzi principale și scundare. Elementele verticale de închidere sunt pereții, în care sunt suprafețe generoase vitrate. Tâmplăria gri și riflajele din lemn fac tranziția între planul învelitorii și cel al pardoselii. Pardoseala este rece, placată cu piatră naturală sau gresie de culoare gri, neutră.
Baia sacrală este un spațiu special atât ca și gabarit și formă, cât și datorită finisajului special, texturat al pereților. Acest spațiu este un ansamblu de bazine amplasate în alveole finisate cu piatră de râu dispuse perimetral piscinei pentru relaxare. Imaginea este impresionantă, iar spațiul are o acustică specială.
Un alt spațiu deosebit al ansamblului este baia Ó-Sáros Borsec, sau Baia cea veche cu nămol, amplasată într-o construcție ce imită vechea arhitectură a băii din secolul XIX.
Aceasta dispune de bazine cu apă minerală caldă și cu apă minerală rece, saună, cameră de sare și sală de masaj.
