Stau la coadă, la coada online. Platforma de presale se deschide la 9 punct, dar învățată de mică cu cozile comuniste, m-am pus la rând mai devreme. Când eram copil, procedam exact la fel. Veneam la alimentară înainte să se deschidă și lăsam la coada pentru lapte o plasă, ca să se stie unde e locul meu fizic, în rând. Corpul meu, prezența mea acolo, pe câmpul bătăliei pentru resurse, era anunțată, de cele mai multe ori, de o plasa verde cu o sticlă în ea.
Apropae 40 de ani mai târziu, sunt un număr. Nu mai aștept pentru lapte, la coada unde m-am așezat se dau bilete la Coldplay. Nu mai am nici plasa, înrolarea în coadă prin logare e noua mea plasă verde, cu o sticlă în ea. Prezența mea virtuală e tot ce-mi trebuie, plus ecranul acesta de telefon, unde softul imi comunică exact cât am înaintat. Totul e să nu vrea cineva ceva de la prezența mea fizică, să îmi sune telefonul cât stau la coadă și să mă deloghez, doamne -ferește. Ar fi exact ca în ’87, când am stat la o coadă la carne și deoadată gestionarul alimentarii a comunicat grav că produsul s-a isprăvit. Lumea s-a revoltat, mulțimea a luat cu asalt alimentara, ca la mineriadă. M-am văzut scoasă din rând exact când trebuia să ajung la tejghea – iar această victorie a haosului în fața ordinii mi-a dat de gândit vreo săptămână.
În 2023, la coada online pentru tichete electronice la concert, nu mă mai dă nimeni afară din rând. Încă 23k de oameni în față, încă niște ore de așteptare. Mi-am antrenat răbdarea și off line, ar trebui să repurtez o victorie tranzacționala, coșul meu reprezentat de pictograma minusculă ar trebui umplut și apoi plătit. Mă intreb cum ar fi arătat coada asta în lumea reală. Zeci de mii de oameni nervoși înșirați pe kilometri de drum și fâlfâind bancnote în mână, în fața unui ghișeu unde știi că se dă, dar nu știi dacă mai rămâne și pentru tine.
Evident, e mult mai elegant la coada online. Nu îți tulbură nimeni șirul gândurilor, nu transpiri, nu iți intră nimeni în spațiul personal, nu ți se bagă oameni prin față. Și apoi, e mult mai prietenos acest FOMO, parca sună mai non-agresiv „mi-e teamă să nu ratez” decât „mi-e că n-apuc”.
La coada virtuală din 2023, pentru 2024, de frică să nu ratez, am apucat.
