Nu striviți corola de minuni a lumii
Le train bleu este bufetul gării de Lyon din Paris. Bufet i-au zis în 1901, când l-au dat în folosință în gara renovată pentru Expoziția Universală, dar el e restaurant în toată regula.
Old school glam fine dining. Se intră în el din gară, chiar de lângă peroane, și ești condus la masă de către un bell boy prietenos, care se face că nu te vede cum fotografiezi stupefiat sălile impunătoare, bogat decorate. Tot acest personaj va suna clopoțelul și va declama teatral un poem înainte de a începe călătoria – masa ca experiență/ teatru nu e ceva inventat de fine dining-ul postmodernist.
Meniul se bazează pe produse locale de sezon și rețete regionale. Mâncarea vine cu sosuri lucrate îndelung, mătăsoase și bogate. Este gustoasă, sățioasă și servită după regulile vechi – farfuriile sunt inscripționate, carnea se tranșează de către ospătar la masă, iar tartarul se prepară de către chelner pe gheridon, la baba au rhum ți se pune pe masă întreaga carafă de cristal cu alcool. Ospătarii sunt în vârstă, zâmbesc larg și au acea politețe franceză princiar-afabilă. Tinerii sunt picoli; este evidentă ierarhia veche, meritocrată, într-o meserie în care, în Franța, se face carieră.
Corespondentul bucureștean al acestui restaurant ar fi putea fi La caru cu bere, un local al cărui nume, întâmplător, face și el aluzie tot la un mijloc de transport, doar că rustic și premergător apariției trenului. Un mijloc de locomoție tipic românesc și la 1899, anul fondării restaurantului, cât și în 2023 și, probabil, în 2050.
Avem două restaurante inaugurate la doi ani distanță, cu stiluri arhiecturale și decorative diferite (Belle Epoque parizian, respectiv romantism de școală germană) și traiectorii diferite (inițiativă a statului în Franța, japcă a statului în Republica Populară România, relativ recent repus în drepturi private). Meniurile lor diverg, în sensul că acela francez păstrează o unitate – mâncare tradițională regională, retușată în cheie vag modernă și service de fine dining, pe când al nostru, mai relaxat, derapează puțin propunând câte ceva pentru fiecare (terină de foie gras, bulz pastoral, mâncarea Ducelui, patosul jupânului și burger de avocado).
Mai mult însă decât mâncare, locurile acestea sunt muzee vii și trebuie vizitate cu sufletul gol, ca să intre acolo frumusețea pereților pictați, vitrați, auriți. Se merge cu mintea înfrigurată de gândul că Jean Gabin, Coco Chanel, Colette, Salvador Dalí, Brigitte Bardot și François Mitterand, respectiv Caragiale, Coșbuc, Macedonski, Goga, Păstorel, Sadoveanu au respirat și ei cândva acolo. Nu se merge însă în bermude și converși. Nu striviți corola de minuni! Ca și la Ateneu, farmecul Lumii Vechi, al Europei începutului de secol, se trăiește doar în astfel de locuri și doar în sacou/ pantofi cu toc.
» Vezi alte articole din categoria Eat & Drink.
