„Cum am intrat în lumea artei și cum am ajuns să intru iară în lumea aviației.
Între 4 și 7 ani aveam o obsesie cu avioanele. O obsesie așa mare, întrucât pentru ziua în care am împlinit 8 ani, mama mi-o luat cadou un bilet către München. Din cauză că eu vroiam să zbor cu avionul și de ziua mea numai asta îmi doream: să zbor cu avionul, să zbor cu avionul! Încă mai țin minte, era un zbor de la Blue Air, cu 737 probabil 500. Eram foarte-foarte axat pe a deveni pilot la vârsta respectivă. Și părinții mei, ca să mă motiveze să învăț mai mult, să-mi fac temele și să învăț matematică și fizică mi-au zis ‘Luca, ca să devii pilot trebuie să știi foarte bine matematică și fizică’. Și eu n-am interpretat-o ca atare, eu am interpretat-o ca ‘Luca, tu nu știi matematică și fizică, tu n-ai ce căuta ca pilot’. Și n-am purtat o discuție, nu s-o clarificat decât când aveam vreo 19 ani chestia asta. Dar din cauză că eu am interpretat-o așa, am zis ‘Ok, hai să ne axăm pe altceva’. Și m-am axat pe muzică, 1 an mai târziu descoperind chitara, la mare.
Fiind axat pe muzică deja de câțiva ani și intrând și în lumea de producție muzicală, încet-încet, de capul meu, am vrut să fac chestia asta la nivel profesionist. Și din cauză că în România și în majoritatea Europei de Est nu găseam școli de inginerie de sunet și producție muzicală, singura opțiune pe care am găsit-o a fost în Marea Britanie. Și, na… am luat notele care îmi trebuiau în BAC și am aplicat la facultățile care știam că predau, 100%, chestia asta. Și chiar înainte să termin liceul, o venit covidu’ și a trebuit să facem un brainstorming cu ai mei, să găsim alte opțiuni, să avem o chestie fiabilă, dacă în timp ce eram eu în Marea Britanie s-ar fi ivit niște probleme financiare și n-ar fi putut să mă susțină acolo. Și ne-am gândit la Politehnică, am zis că nu-mi place, nu prea vreau să fac chestia aia. Ne-am gândit la psihologie, am zis că poate-i fain, dar în același timp nu știu exact dacă mi-ar plăcea să mă axez neapărat pe asta. Dacă n-am alte opțiuni, ar merge ok. După aia a zis maică-mea ‘Copile, dar tu n-ai vrut să te faci pilot când erai mic?’ ‘Ah! Ba da. Chiar că!’ Și ne-am uitat, am găsit opțiuni, am căutat tot felul de chestii, am făcut calcule și deși inițial am ajuns la concluzia că ar fi prea scump, am găsit o academie de pilotaj și ni s-a părut că e mult mai ok financiar, mai ales că au școală în Ungaria, foarte aproape de noi. După pregătire de matematică, fizică și un examen destul de riguros de intrare, am reușit, împreună cu aproape 20 de oameni, să intru în grupa noastră.
Cam asta-i povestea.”
Editor text: Angela Zaporojan
Foto: Gabriela Cuzepan
