MĂDĂLINA SPIRIDON creează bijuterii discrete și gingașe pentru femei iubitoare de poveste, feminitate și frumos.
Prima ei colecție a fost inspirată de tema „Visul unei nopți de vară”, tematică abordată la nunta ei după piesa ei preferată de teatru. Are în familie cel mai exigent purtător – mama ei – pentru care face bijuterii din aur cu iubire și emoție.
Cum ai început să faci bijuterie contemporană?
Până să ajung creator de bijuterie contemporană am avut o lungă căutare a formei de exprimare artistică potrivită pentru mine. Prima dragoste a fost și rămâne pictura. Sunt o persoană care iubește detaliile, iar asta mă face să acord atenție deosebită fiecărei piese pe care o concep. Bijuteria a apărut în viața mea în momentul în care am fost pregătită să o înțeleg. Mi-am dorit să fac ceva care rămâne în timp, ceva ce pot să fac de la zero, cu mâinile mele.
Mi-am dorit să dau naștere unor piese care să bucure, să fie admirate, purtate, iubite. Mi-am dorit să las povești în urma mea, lucru pe care reușesc să îl fac prin fiecare nouă colecție sau piesă unicat. Stâlp la acest început de drum mi-a fost Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, începând cu anul 2019. Profesorii m-au încurajat să avansez pe acest drum, mi-au dat încredere că am ce să ofer.
Care este prima ta colecție și care este povestea ei?
Prima mea colecție poartă titlul „Vis de vară” („Mid-summer dream”). Fiind prima colecție am legat-o despre cel mai recent eveniment din viața mea, la acea vreme, nunta. Nunta mea a avut ca și tematică „Visul unei nopți de vară”. Fiind piesa mea preferată de teatru a lui W. Shakespare cuprinde tot ce îmi este drag: dragoste, visare, năzbâtii.
Piesa este plină de contraste, ca și noi oamenii. Într-un cuvânt: Poveste. Am cochetat cu scenografia, chiar înainte să încep cursurile de bijuterie, astfel a fost cea mai bună modalitate de a-mi începe discursul pe acest drum. Am avut piese versatile. Accesorii de păr din metal prețios, broșe care pot fi purtate atât de doamne cât și de domni, elemente organice, florale.
Ce te inspiră? Care sunt temele abordate în bijuteriile tale?
Poveștile. Poveștile mele sau ale altora. Poveștile create din elementele naturii, emoții, amintiri. Mituri și legende. Teatrul, florile, oglinzile, lemnul, apa. Iubirile, pasiunile, suferințele și bucuriile oamenilor din jur. Feminitatea. Toate acestea îmi oferă trăiri cu care mă conectez și astfel începe povestea unei piese sau chiar a unei întregi colecții. Până acum, în fiecare colecție am căutat să introduc forme organice. Asta îmi pare cel mai fascinant. Să poți păstra pentru totdeauna o floare, o scoarță, o ciupercă, etc transformând-o într-un element prețios, completând oricare poveste.
Cine sunt purtătorii bijuteriilor tale?
Până acum purtătorii au fost mai mult doamne și domnișoare, deși am onorat comenzi și pentru domni. Cele care au ales să îmi poarte creațiile sunt doamne discrete, iubitoare de poveste, feminitate și frumos. Și emanau încredere în sine. Doamnele care au ales cele mai excentrice piese au fost și cele care s-au hotărât foarte repede în a achiziționa podoaba. Conexiunea a fost instantă.
Ce spun bijuteriile despre purtătorii lor (raportându-ne în special la femei)?
Cred că noi, oamenii, avem mereu măști. Nu percep asta ca pe un aspect negativ. Suntem într-un fel la munca, când avem anumite responsabilități. Suntem într-un fel cu familia, prietenii, ș.a.m.d.. Aici intervin bijuteriile. Eu le văd ca și purtătoare de mesaj, fiind piesa de autenticitate care ne însoțește în orice mediu. Ea spune adevărul. Și cred că este o modalitate mai discretă ca oamenii cu aceleași valori sau orientări artistice, politice sau de orice altă natură, să se recunoască între ei.
Pot chiar să spun că este o modalitate diplomatică de a transmite un mesaj. Desigur, este o interpretare foarte personală, dar cred că sunt multe cazurile în care bijuteria este privită în acest mod. Am văzut un reportaj în care Regina Angliei își purta broșele cu un anumit scop. Ea își îndeplinea îndatoririle, dar părerea ei personală era mereu expusă prin bijuteria aleasă, uneori chiar contrastantă cu situația.
Mama ta poartă bijuterii? Ai creat ceva special pentru ea?
Desigur. Primele bijuterii în aur, de la cursurile de GOLD I și GOLD II, le-am făcut cu gândul la ea. Și i le-am dăruit mai apoi. Este vorba de doua inele. I-am mai dăruit și o pereche de cercei din aur cu ametist, cadou de ziua ei. Mereu vreau să îi fac câte o surpriză, dar este și cea mai mare provocare, gusturile ei fiind foarte exigente. În primul rând fiind piese mereu din aur, sunt atentă să fie delicate și diferite față de ce se găsește pe piață.
Care este povestea colecției cu care ai participat la Romanian Jewelry Week 3.0?
Fiind a treia mea colecție, m-am simțit pregătită să îmbin mijloacele mele preferate de exprimare artistică: bijuteria, cu eleganța ei specifică, și pictura, cu expresivitatea ei revelatoare. Antica tehnică a emailului se dovedește a fi ideala pentru intenția mea de a renaște delicatețea intimității.
Încerc să readuc în conștiința oamenilor trupul, ca și amforă a divinității, în contextul temporal actual în care forma fizică a ajuns o tranzacție. Colecția îndeamnă la contemplarea frumosului și expunerea sufletului uman, prin gingășia trupului. Am abordat aici una dintre temele mele preferate de studiu, feminitatea. M-am jucat cu această tematică și în trecut, în cadrul altor proiecte artistice.
Care este bijuteria ta preferată?
Îmi este foarte greu să aleg o singură bijuterie. Dar pot să amintesc de o piesa mai sculpturală, care se numără printre preferatele mele, realizată din aur galben de 14 k, smaralde și ametiste naturale și quartz fumuriu, aparține lui Salvador Dali și se numește “Grapes of Immortality”. În schimb, ca și categorie, preferații mei sunt cerceii.
Care crezi că e piesa care te reprezintă cel mai bine (dintre cele create de tine)?
Cred că piesa care mă reprezintă cel mai bine este piesa centrală a ultimei mele colecții. Este vorba despre un pandantiv: colorat, misterios, jucăuș, feminin. Cu o formă organică în partea inferioară, asemănătoare cu scoica din pictura “Nașterea lui Venus” a lui Sandro Botticelli.
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ
