Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 10/11/2022
Muzică

HIP-HOPUL CAPITALEI | Vlad Flueraru: „Îmi place să cred că muzica mea nu agită, mai degrabă agită sentimente decât personalități și caractere. Vreau să agite sufletul.”

Alina Bălan De Alina Bălan
Comentarii HIP-HOPUL CAPITALEI | Vlad Flueraru: „Îmi place să cred că muzica mea nu agită, mai degrabă agită sentimente decât personalități și caractere. Vreau să agite sufletul.” Share HIP-HOPUL CAPITALEI | Vlad Flueraru: „Îmi place să cred că muzica mea nu agită, mai degrabă agită sentimente decât personalități și caractere. Vreau să agite sufletul.”


Vlad Flueraru: „Îmi place să cred că muzica mea nu agită, mai degrabă agită sentimente decât personalități și caractere. Vreau să agite sufletul.”

Versatilitatea ar fi trăsătura esențială a hip-hopului, dacă mă întrebați pe mine. Așa cred că a și reușit să cucerească fiecare străduță a lumii, fie ea și îngustă, și cu clădiri dărăpănate. Astfel, afirmăm foarte lejer că se poate combina cu orice alt gen muzical, și că îi conferă libertatea unui rapper să își pună pe tavă personalitatea.

VLAD FLUERARU, aici de față, este rapper, producător, beat maker, songwriter și atât. Cred că e de ajuns. Legenda urbană spune că a pășit pe poarta pe care scria Atenție, câine rău a hip-hopului, alături de mult calm, adus cu ghiozdanul de la Târgu Mureș, și sinceritate, cu dorința de a-și promulga căutările de sine, în speranța că cineva va rezona cu el. Se mai spune și că Primăvara lui Vivaldi îi era cântec de leagăn, până să descopere muzica electronică.

Dar pentru că nu avem nicio legătură cu zicala crede și nu cerceta, vă las aici întrebările și răspunsurile lui, cu teme diverse, de la cultura hip-hop, până la pseudonime, influențe muzicale și preferințe:

Cum și când ai interacționat prima dată cu cultura hip-hop?

Cu cultura în sine? Mă gândeam că zici muzică.

Te poți gândi prima dată la muzică, prima amintire.

Prima amintire cu muzica a fost de mult. O să revin și la cultura hip-hop, că asta o fost mai târziu. Prima amintire cu muzica e de când eram mic și ascultam cele 4 anotimpuri de Antonio Vivaldi, pe o casetă de-a lu’ maică-mea. Cultura hip-hop a venit peste mine din 2012, adică foarte târziu, mulți prieteni de-ai mei se legau deja de cultura asta de la 13-14 ani.

Dar odată ce am dat peste ea eram destul de cizelat și aveam destul discernământ cât să-mi dau seama de multe lucruri din cultură, mai repede decât dacă m-aș fi apucat la 14 ani. Am început cu CTC-ul, cu ei am dat de hip-hop. Ascultam, îți dai seama, și Paraziții, B.U.G. Mafia, când eram mic, dar cred că mai mult auzeam. Atunci făcea frate-meu sală și punea pe fundal muzică, era agresivă, era ce trebuia pentru atmosfera aia, și nu cred că mi-am dat seama că ascultam hip-hop atunci.

Ai experimentat și alte ramuri ale culturii înainte de a te opri la una dintre ele, la rap în cazul tău?

Am început direct. De fapt, am fost producător, beat maker. Cu asta am început, am început prin a produce muzică. Mai târziu mi-am dat seama că îmi place și să scriu poezii și ulterior să le și recit, după să le transform în ceva ce urmează să fie cântat, deci am trecut prin toate etapele producției muzicale.

Vlad Flueraru

VLAD FLUERARU | Foto: Vladimir Pogonariu / Pogo Photography

Ce înseamnă pentru tine hip-hopul?

E o bază de cunoaștere și un izvor de bucurii, că io mă simt cel mai bine numai în momentul în care mă duc în studio și fac muzică. Ăla e singurul moment în care sunt fericit, în rest am probleme. Nu prea găsesc fericirea în altceva și de aia zic că hip-hopul e o casă, un adăpost, așa pot să-i zic.

De ce nu ți-ai ales un pseudonim pentru scenă?

Am căutat foarte mult un nume de scenă, începând de la nume în engleză, la abrevieri, la tot felul de prescurtări, am încercat să-mi schimb numele, să-l întorc pe dos, în toate felurile, parcă era o integramă. Și am văzut că mă forțez, că de fapt e un chin și în momentul în care aveam nevoie de inspirația asta, mi-a apărut la sugestii pe YouTube, o piesă de la Watsky, care se numea Fuck an Emcee Name, și am ascultat piesa, era caterincă, dar ceva, am simțit o profunzime ascunsă în ea legată și de mine și am zis bă, da, are dreptate omul.

Eu atunci aflasem că pe el chiar îl cheamă Watsky, sună a poreclă, a nume de scenă, a nickname. Și am zis bă, dacă omu ăsta își zice așa pe numele lui din buletin, de ce să nu încerc să fac și eu asta. Și ulterior am văzut că e și Dobrescu și mai sunt oameni care își aleg numele lor de scenă. E ceva frumos, nu trebuie să caut acum.

Cum ți-ai găsit stilul de a face rap sau beat-uri, pentru că în cazul tău vorbim de amândouă?

În momentul în care m-am apucat de muzică nu era hip-hop ce făceam. M-am apucat de muzică electronică și apucându-mă de ceva ce nu însemna neapărat ce fac acum, mi-a dat șansa de a fuziona mult mai ușor genuri. Trecând de la electronică, la dubstep, la minimaluri, la techno, drum & bass, m-a ajutat ca în momentul în care am ajuns la hip-hop, să nu fie de fapt hip-hop, să fie un stil. Adunând toate cele din urmă, ajunge să fie ceva mult mai interesant.

Ce fel de artist rap crezi că ești, cum ți-ai defini stilul?

L-aș defini ca fiind lejer, târgumureșan, liniștit, împăciuitor și blând. Îmi place să cred că muzica mea nu agită, mai degrabă agită sentimente decât personalități și caractere. Vreau să agite sufletul.

Cum se diferențiază un beat maker de altul?

Se diferențiază tot prin stil, dar stilul ăsta trebuie ieșit la suprafață în urma unor cunoștințe dobândite de la artiștii producători pe care i-ai ascultat, pentru că e foarte important să asculți ce trebuie. Ar trebui să îi asculți pe cei care au început treaba asta, ca să știi unde să ajungi.

Există foarte mulți beat makeri care cresc cu cei care se învârt în actualitate, dar actualitatea trece. Tot timpul vine ceva nou și dacă n-ai bazele a ceea ce a însemnat o tranziție între genuri și între stiluri, și între modele de muzică cu care se lucrează în prezent, tu nu ai cum să continui să faci asta, din punctul în care te-ai apucat.

E ceva cronologic muzical, nu știu cum să-i zic, dar ajută să vezi de unde a început ca să știi de unde să continui, cred că e cel mai ok spus. Asta diferențiază.

Și în prezent, diferențiază și prezența unui tag, o personalitate, acuma circulă foarte mult tag-urile în producție. Dacă cineva îți aude tag-ul, poate să fie ori muzical ori vocal, cum are Alchemist sau Pharell, are un tag muzical în care are de patru ori măsura, fiecare piesă produsă de el începe în patru bătăi.

Astea sunt lucruri pe care le poți afla în timp ce faci muzică și asta diferențiază, adică am auzit multe beat-uri că sună la fel, dar foarte rar oameni care să mă facă să zic, ah, uite, ăsta e beat-ul făcut de ăla, are basul făcut în așa fel. Stilul de selecție a sunetelor, multe, multe fac un artist să fie diferențiat.

Vlad Flueraru

VLAD FLUERARU | Foto: Sunset Festival

Ce influențe muzicale mai ai? Poți crea fără să ai un playlist bogat?

Nu, nu poți. Eu am crescut cu muzică clasică, am ascultat o grămadă de chestii dubioase când eram mic. Casete din astea, muzică românească din anii ’80 – ’90, Blondie, toate cele, adică am ascultat și asta, Ricky Martin, deci am trecut printr-o, nu știu era foarte abrupt pasul dintre muzică clasică și muzică pop românească și am dat foarte târziu de muzica pe care o consider eu în prezent muzică cu adevărat, stătătoare de suflet.

Adică am ajuns cu greu la jazz, blues, că astea mă influențează acum, R&B, soul, funk. Cu greu am ajuns la genurile astea muzicale, dar odată ce le-am cunoscut am rămas la ele, cam asta se poate auzi în muzica mea, mult soul să zic și R&B, de acolo mi-am luat inspirația mai mult.

Mă gândesc că sunt cumva două entități diferite rapperul și beat maker-ul, cum le îmbini în general?

Nu prea mi se pare că le îmbin, mi se pare că merg mână în mână cumva, mai ales dacă am început cu ambele de-o dată. E ca și cum producția e un frate mai mare al scrisului și nu e mare diferență de vârstă între noi și de aia zic că merg împreună.

Tot timpul când fac un beat, în timpul în care fac beat-ul îmi vin și versurile, îmi vin și refrenele și toate elemenetele, nu pot să le despart, nu prea pot să fac un beat fără să mă gândesc la piesă.

Și dacă dai altcuiva beat-ul?

Uite asta e interesant, atunci pur și simplu mă gândesc la beat, nu îl am nici pe artist în cap, nici pe mine, încerc să fac pur și simplu un beat tare.

Ce e creativitatea pentru tine, o sclipire de moment sau un mușchi ce trebuie antrenat?

Cred că ambele, am dat de ambele faze ale creativității. Am avut inspirație și când nu mă simțeam inspirat, adică de exemplu, acum vreo două zile mă duceam, eram un pic tulburat de gânduri și așa mai departe, mergeam către metrou, am luat metroul și când m-am dat jos mi-a venit o piesă, patru versuri mi-au venit în cap și le-am scris repede pe foaie.

Au venit de nicăieri, nu le-am căutat, au apărut de nicăieri, le-am scris, am ajuns acasă, au prins și o formă, o linie melodică, am ajuns la studio și am lăsat acolo ideea și s-ar putea să se transforme într-o piesă chiar tare.

Asta a fost o inspirație pe care n-am căutat-o și mai sunt și alea antrenate, în care te duci tu să găsești inspirația, dar sunt de părere că prima variantă are mai mult farmec, să vină de nicăieri. Aia e partea negândită și o obțin cu emisfera stângă mai mult de obicei.

Ar trebui să fii un povestitor bun ca să fii un rapper de calitate?

Uhm, da, dar nu neapărat. Nici în America nu am auzit foarte mulți povestitori buni și nu îi desconsider dacă nu știu să povestească ceva. Am auzit și rhyme schemes sau spittles, pur și simplu rap.

Un rap îl cataloghez cumva în mai multe grupuri și sunt artiști ca Lil Dicky, care transmit numai caterincă, și sunt artiști ca Eminem, care au povești, sau ca Jay-Z, care jonglează cu cuvintele. Adică, din punctul meu de vedere nu trebuie neapărat să fii un povestitor ca să faci rap. Ajută dacă ești, dar nu e neapărat.

Vlad Flueraru

VLAD FLUERARU | Foto: Fall In Love

Care sunt subiectele tale preferate de abordat în piese?

Nici nu știu, că de fiecare dată îmi găsesc altceva, probabil pot să spun din ce perspectivă îmi place să povestesc. Îmi place foarte mult să mă duc în căutări de sine, în liniștirea sufletească, a aproapelui.

Despre tine cumva.

Da, nu am cum să scriu fără să mă raportez la ce simt și eu asta simt, mult calm, multă răbdare. Scriu din perspectiva asta, nu știu neapărat despre ce îmi place să scriu neapărat.

Adică de fiecare dată, de când am învățat să nu mai scriu freestyle-uri, pur și simplu și să leg cuvinte așa ca să fie, de atunci până acum am învățat să scriu și piese, și povești, și să le forțez dacă vreau eventual, doar să le scriu.

Mai au freestyle-urile relevanță astăzi?

Da, depinde cum le împachetezi. Acuma freestyle-urile pot fi făcute și sub formă de piese, nu pur și simplu o filmare retro, VHS, urcată pe YouTube, neînregistrată. Adică, mi se pare că freestyle-urile în prezent pot fi tratate ca piese, cu videoclip, cu producție, mix master, puse pe platforme de streaming.

Dacă sunt abordate cum trebuie, cred că funcționează freestyle-urile în continuare. Nu știu, multe freestyle-uri mă gândeam că sunt doar freestyle-uri până să le dau replay și să-mi dau seama că de fapt îmi plac.

Are hip-hopul cea mai mare concretețe în mesaj? În sensul în care se pot transmite lucruri complexe, îți permite acest lucru, într-adevăr, în principiu pentru că așa e construit, dar e mai mult de atât.

Cred că rapul e singurul gen muzical care îți permite să înghesui atâtea cuvinte și să ai logoreea aia, nu pot să îmi imaginez pe moment un alt gen muzical care să îți ofere posibilitatea asta de a scrie atâtea gânduri și cred că da, aș putea să fiu de părerea asta.

Am auzit și piese rock profunde, dar în celelalte genuri sunt folosite sintagme simple pentru a exprima ceva complex, noi vorbim mai mult cumva, ca să exemplificăm totul la final.

Vlad Flueraru

VLAD FLUERARU | Foto: Vladimir Pogonariu / Pogo Photography

Care crezi că e rolul rapperului în socitate?

Mi se pare că noi ne ascultăm, dar prima dată rapperii ca și fani, după și ca înțelegători ai mesajului puratat de tămăduitor.

Poate fi un fel de justițiar.

Da, exact, dar prima dată cred că îi ascultăm. Eu de exemplu, Străzile de la B.U.G. Mafia, sau multe piese de la CTC sau Paraziții, ascultam, dădeam din cap, puneam mâna sus, până să ajung să înțeleg și să am discernământul potrivit ca să înțeleg ce zice omul acolo.

Mi se pare că îi ascultăm, dar de la un punct în care suntem și noi îndeajuns de maturi ca să putem înțelege mesajul, și sunt văzuți ca eroi în momentul în care fanii chiar cred în ei, dar aici depinde de ce se ancorează rapperul în momentul în care a început să facă muzică. Sunt rapperi care nu mai sunt credibili în momentul în care nu mai vorbesc politic sau sunt rapperi care nu sunt luați în seamă când încep cu caterinca după ce au vorbit numai de politică.

Mi se pare că dacă ți-ai luat rolul, ți-l asumi și ți-l duci mai departe. Rolul rapperului în societate ar trebui să fie și de purtător al cuvântului poporului, indiferent de segmente, dacă e politic, economic, stradal, dacă e pur și simplu ceva în care se regăsește omul. Orice ar fi, el e purtătorul cuvântului poporului, asta mi se pare că ar fi.

Ar fi necesar să se uite și la publicul pe care îl are, că sunt copii de 14, 15 ani care îl ascultă?

Ar trebui să fie conștient, dar e greu să zic ce ar trebui să fie, adică mulți se apucă doar pentru că pur și simplu le place să facă asta și nu își iau în spate și responsabilitățile pe care le au față de publicul ascultător, se întâmplă, nu pot să blamez sau ceva.

Este hip-hopul încă o artă live, având în vedere cum a evoluat producția?

Cred că e făcut să fie ascultat și live, și în casă, aici iar nu pot să le despart, mi se pare tare să asculți și singur, și cu prietenii, și live să îl vezi pe artist făcându-și treaba, și playback. Oricum mi se pare ok să asculți artistul, pentru că îți oferă ceea ce ți-a dat încă de când ai ascultat de pe CD, indiferent prin ce mijloc de transport îți ajunge la suflet, nu mai contează, e tare oriunde ai fi.

Vlad Flueraru

VLAD FLUERARU | Foto: Vladimir Pogonariu / Pogo Photography

Cât de importantă e susținerea, să ai propriul grup cu care să faci muzică, cu care te urci pe scenă?

Mi se pare foarte important. Mă uitam la băieții cu care merg acum la concerte, îmi place maxim când merg cu toți verișorii, cu toți PR-iștii sau ce mai intră pe acolo. Îmi place maxim când intră toți în backstage și urcă de-o dată pe scenă și se hype-uiesc, mi se pare tare să mergi cu brigada. Asta depinde și de cum ai fost crescut, dacă ai fost crescut cu prieteni mulți, înseamnă că o să vrei să ai prieteni mulți și pe scenă.

Vorbesc aici și de partea de creație. E mai bine să creezi singur și apoi să lansezi și cumva să ajungi la public sau e bine să te integrezi într-un grup?

Singur e cel mai ok, acum depinde, din nou, de cum ai crescut. Îți alegi drumul în funcție de ce îți place să faci, îți place să lucrezi cu oameni sau singur, și apoi să te deschizi lumii și am văzut ambele drumuri și mi se par ambele ok.

Ce piesă de-a ta i-ai da cuiva care nu te-a ascultat niciodată?

Aș da una veche. Se numește Amorțit, am un refren mai interesant, le-aș dat skip, fast forward până la el și le-aș spune uite ce refren.

Ce planuri de viitor ai, ce mai așteptăm din partea ta?

Urmează să lansez pe 18 noiembrie noul meu album, la care lucrez de ceva timp, pe toate platformele de streaming.

Super tare, povestește-mi un pic despre el.

Despre VF Aisbergului, pentru că așa se va numi, pot să zic că înainte de jocul de cuvinte evident, e un joc de sentimente pe care mi-a dansat imina de la prima până la ultima piesă, în momentul în care l-am compus. Dar e doar începutul pentru mine, mai am de dansat.

Interviu de ALINA BĂLAN 

NOTĂ: Albumul VF Aisbergului își va celebra lansarea pe data de 26 ianuarie 2023, în club Expirat.

Foto header: Vladimir Pogonariu / Pogo Photography

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută