Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 23/02/2022
Muzică / Dialoguri fără note

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Alina Bălan De Alina Bălan
Comentarii Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.” Share Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”


Cred că e tare mișto, atunci când ești artist, să realizezi că oamenii își creează amintiri pe piesele compuse și muncite de tine. Pe mine, ritmurile de început ale lui Macanache mă trimit la sfârșitul verii lui 2018, când experimentam muzică și mergeam prima dată să-l ascult, la convingerea unei persoane dragi, la un festival ce se întâmpla în parcul Izvor, dacă nu mă înșel. S-a lăsat cu solo-uri de chitară și bass de la The Putreds, cu râsete, dans și un nou artist în playlist. După cum se cuvine, am dat mai departe muzica lui. În ultima bancă, împărțind un set de căști cu o prietenă și distrându-ne cu versurile, la revelioane, când emoțiile de a uni două grupuri diferite de prieteni au încetat în momentul în care ne-am dat seama că știm cu toții versurile piesei Șefu, la călătorii cu mașina și la orice party mi s-a dat voie. De la momentul meu zero, Macanache a tot găsit rime, a filosofat sau ne-a distrat, a combinat genuri de muzică, a avut colaborări neașteptate și a dat cele mai reușite petreceri. Printre toate astea, a avut timp și de un interviu, așa că vă invit și pe voi să luați puțină energie de la el.

Citește și:

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Ești un artist foarte versatil. Ai încorporat în albumele tale diferite stiluri, de la ritmuri old school, la lăutărie și ritmuri mai jazzy. De unde vine această ușurință a schimbării?

Ideea e că eu sunt un ascultător de muzică, de de toate. Încerc să caut artiștii care sunt top în ce fac ei, după îi descopăr și pe alții și mă orientez în funcție de care dintre ei sunt mai nebuni, mai abstracți. Cântă jazz, dar e ca o pictură, spre exemplu. Tot ce îmi place încerc să introduc în stilul meu și atunci clar am ceva nou. Dacă iau un pic din jazz, un pic din funk, se creează ceva nou. Iau toate elementele, le bag într-o oală și îmi iese o ciorbă a mea. Pe parcurs, o mai dreg, mai bag un condiment, o fierb mai puțin, și iese un produs de care să fiu eu mulțumit. Încă experimentez, nu cred că am ajuns să îmi definitivez stilul. Probabil nici nu îmi place să repet foarte mult același lucru și d-asta mă duc în direcții diferite mereu. E și challenging.

Ți-a fost vreodată frică de schimbare, că nu va prinde la public ceea ce lansezi?

Nu, deloc. Nu o fac pentru ei, o fac pentru mine. Cred că ăsta a fost și cel mai mare boost. Când ascultam muzică și nu mai găseam ceva să îmi placă, am spus să o fac eu, măcar să încerc. Atunci, oamenii vin și pleacă, dacă sunt câțiva care vor să meargă în aceeași corabie cu mine, bravo lor. Dacă se plictisesc, să coboare și tot așa.

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Foto: ©icsPhoto_Cris Voinea

Ce ai ai vrut să experimentezi în ultimul album, 2 Hard 2 Bite, ce fel de sound ți-ai dorit pentru el?

Am vrut să experimentez mai mult pe partea de vorbire, să fac o romgleză, pe niște sound-uri experimentale. Sunt niște sunete noi, moderne, dar stiluri diferite. Tot ce e nou și îmi place, adaptez la stilul meu, nu rămân ca Chaplin la filmele mute, când toată lumea trecuse pe text. Deși îmi place și asta, păstrez și ce am eu, și mă și adaptez la orice.

Ce e creativitatea pentru tine, un mușchi care trebuie antrenat sau e o sclipire de moment?

Cred că e o obișnuință, e ca o stare de meditație. Când te apucă scrisul, îți place un instrumental sau ai o idee, ai simțit să vorbești despre ceva, orice, bere, de exemplu, și la un moment dat intri într-un flow, acolo nu mai contează timpul, cu cine ești, creezi și te simți bine că aranjezi cuvintele. Așa găsesc tot felul de teorii, filosofii, caterinci, scheme de cuvinte, rime și rămân în proces pănă obosesc, consumă destul de multă energie.

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Trebuie să fii un povestitor bun ca să faci rap de calitate?

Da, ăsta ar fi un atuu foarte bun, să poți să povestești. La bază rap-ul e simplu, e ego rap, eu sunt cel mai șmecher, io îi fac pe toți. Deși multă lume spune că nu are un mesaj, orice are un mesaj, fie pozitiv sau negativ. Tuturor ne place o poveste, am crescut toți cu ele. Și în China, și în Alaska, părinții le spun povești copiilor ca să adoarmă. Mi-a plăcut mereu să povestesc.

Ai spus de multe ori că te-a încercat viața, încă din copilărie, totuși, ai mers pe un vibe pozitiv, fără a avea un ton revoltat. De ce nu ai mers pe un stil mai aproape de Gangsta Rap?

Am fost destul de revoltat, cred, doar că nu puteam să înregistrez când eram așa. Într-un fel, mi se pare mai bine că nu am făcut asta, că nu am avut toate ustensilele pentru a exprima ura și negativitatea aia. Ulterior am transformat-o în ceva pozitiv sau am înțeles că doar din suferință și din chin se poate naște ceva frumos, ceva mai bun. De fapt, aia e lecția pe care o învățăm, te-ai chinuit și într-un final, ești un om mai bun. Cam asta fac de fapt, nu prea mă agăț, sunt destul de autoironic cu mine. Mai degrabă, le-aș spune oamenilor care au deja și nu știu cum e fără, ca să poată aprecia mai mult ce au, și apoi o să-i lovească tare rău când o să rămână fără. Așa, crescând fără, orice ai, e binevenit.

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

De unde îți iei doza de optimism în general?

Mă uit la oamenii care sunt mai rău decât mine. Mă gândesc că cineva, undeva se chinuie mai tare ca mine și atunci eu de ce să mă plâng? Cum zicea Dem Rădulescu, ‚uită-te în jos dacă vrei să te simți mai bine’, să înveți ceva, la cerșetori, la tot felul de situații. Mă gândesc că bine că n-am fost pe Titanic.

… dar de unde îți iei motivația? Mereu faci câte ceva nou.

O povestire destul de basic, exact cum s-a întâmplat ea nu prea stârnește reacții și atunci tind să le exagerez un pic, să fie mai ironic. Dacă un zâmbet îl lărgești mai mult e mai funny, cam acolo e. Folosesc imaginația ca să ajung în situații în care nu aș putea real. Nu am cum să mă lupt cu un balaur, dar îmi pot închipui. 

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Dezvolți și alte proiecte pe lângă muzică, povestește-mi despre Repări Faliți.

E o idee de-a mea și de-a lui Dilimanjaro de când ne plimbam prin turneu. Avem o cameră și ne-am gândit cum ar fi să facem sketch-uri și chestii, de aici s-a născut ideea. Să facem un fel de comedie cu rapperi, care nu cred că există în România. Sunt niște personaje inventate, cum ar veni oamenii de care ne luăm noi în EP-ul nostru, Nu fi Dilimache. Un fel de Tăntălăul și Gogomanul pe rap. Vrem să lăsăm loc de orice tip de comedie în serialul ăsta, dacă o să meargă vreodată. Acum 3 ani am filmat un pilot cu un prieten și acum i-am dat drumul pe internet. Vrem să dăm ideea asta cuiva care are niște bani și vrea să investească în ea, câștigăm și el și noi și oamenii văd ceva comedie cu rapperi destul de tare, zic eu. Momentan suntem o echipă destul de mică. E pus pe site-ul comedystore.ro. Și să încurajeze lumea să facă filme, mai ales acum cu pandemia, cred că doar asta a rămas și așa îți trece timpul frumos, fără să înnebunești în casă. 

Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândesti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop. Care e prima ta amintire legată de această cultură? Când ai realizat că e în jurul tău?

Cred că mă refeream la stilul de viață. Nu poți să-ți pui o șapcă întoarsă în cap și niște pantaloni mai largi și, gata, ești Hip-Hop, nu merge. E ca la actorie, trebuie s-o simți și s-o trăiești treaba asta, nu poți s-o mimezi. Primul contact l-am avut undeva prin clasa a 7-a, am găsit niște casete cu Hip-Hop cu colegii mei, undeva în cartier, Wu-Tang Clan și Methadon. Unde făceam gimnastică, fratele unui coleg făcea graffiti. În perioada aia veneau și niște b-boy la sala de antrenament să învețe lucruri de la gimnaști și să se folosească de saltele. De atunci, m-am adâncit și am studiat. Mi-a prins bine să fiu observator mulți ani până m-am afirmat și eu pe una dintre arte. Ca b-boy nu mi-aș fi permis să mă bag în lumea asta, pentru că eram fost gimnast, ca DJ nu aveam echipament, era scump, cu graffiti-ul eram complexat de litere, am luat și ceva amenzi care au venit la mama și nu era bine, și atunci mi-a rămas rap-ul care nu face niciun rău, dar în care e greu să reușești global, pentru că te înțeleg doar ăia care vorbesc română. Oricâtă engleză ai da tu, până nu te duci în State să stai și să pari de acolo, să ai slang-ul lor, durează. Rap-ul mi s-a părut că mi se potrivește cel mai bine.

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Apropo, crezi că ținem pasul cu ce se întâmplă afară în Hip-Hop?

Acum ținem pasul cu toate trendurile, ne americănim de tot. Înainte nu aveam net, nu aveam acces, ei își făceau treaba lor și noi pe a noastră. Acum parcă încercăm să copiem toate trendurile. Poți să iei o chestie să o asimilezi și tu, dar tot o faci ca tine, și nu cred că e un lucru rău, dar având atâta informație, te rezumi la copy paste, ceea ce e ciudat.

…crezi că nu vine și cu originalitate?

Automat totul e originial, fiecare e în felul lui. Și eu dacă te copiez pe tine unu la unu, tot nu o să-mi iasă la fel. Cum a fost Chaplin la un concurs de imitat Chaplin și a ieșit pe locul 3. Suntem unici în lume, fiecare dintre noi. Încerci să reproduci, dar o să pari o copie mai slabă a originalului. Așa mai bine înveți tu, dar cred că e bun ca antrenament, să înveți un album, să reproduci flow-ul și te găsești și pe tine, e o călătorie.

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Hip-Hop-ul a prins mult mai bine la noi decât alte stiluri, să zicem Rock, de ce crezi că a fost așa?

Pentru că nu aveau internet, nu aveau acces la atâtea chestii. A fost și la noi un fel de era hippie sau rock-n-roll, dar era comunism și nu se puteau exprima. Bănuiesc că noi acum, generația asta, eram mult mai artiști, dacă ai noștri ar fi fost lăsați să fie artiști. Asta e diferența între noi și americani, ei o au în ADN, ei de 4-5 generații tot fac asta. Ei au fost dansatori, cântăreți, noi mai mult vânători, culegători și ulterior artiști, dar e un punct de pornire. 

Dacă te-ai putea întoarce în timp, unde te-ai opri în era Hip-Hop? Lângă cine ai vrea să fii în preajmă?

Nu știu exact. Ar fi tare, m-aș teleporta în multe ere, nu neapărat în Hip-Hop, chiar dacă e o mare parte din personalitatea și felul meu de a fi. Îmi plac și scriitorii clasici, jazz-ul, pictorii, sportul. M-aș teleporta și când Charlie Chaplin se îndrepta pe vapor spre America. Ar fi tare dacă m-aș întoarce când au început ăștia să scrie pe pereți în New York, numele lor, codul străzii. Să faci asta era o super revelație atunci, cum a scris Cornbread pe un elefant. Erau destul de puțini care o făceau. 

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Ai oameni din afară sau de la noi care te inspiră acum?

Sunt artiști care mă inspiră și au ceva pe care aș vrea să-l ating, un anumit nivel de producție sau anumite beat-uri pe care nu le auzi la noi. Aș vrea de exemplu să avem și noi o fabrică de țoale, să facem iar haine românești, doar că e o chestie greu de realizat, dar e bună de vis. Dacă e ceva greu de făcut sau imposibil, merită să investești timp în asta, oricum o să devii mai bun încercând. 

În procesul creativ, că tot vorbeai de producție, ce e mai important, cine scrie vresurile sau cine face beat-urile? Cu ce începi?

Totul e important. Încep cu instrumentalul, ori merg la prieteni și cosnstruim împreună, eu am o idee în cap cum ar trebui să sune și ne ghidăm unii pe alții, fredonez un fel de beat-box, căutăm sunetele care îmi plac. Beatmaker-ul are viziunea lui și eu pe a mea, atunci mie îmi trebuie anumite sunete și colaborăm. Am încercat și eu să fac câteva beat-uri, dar mai apoi nu mi-a venit să cânt pe ele. Dar mă implic în toate procesele, de la beat, la promovat piesa, în tot, așa mi se pare corect să știi. E și partea de marketing, o faci de plăcere, dar cheltui bani. Grafferii știu cel mai bine, nu câștigă nimic, îi prinde și garda, iau și amenzi, trebuie să cumpere și spray-uri.

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Cât de greu a fost să ajungi la oameni în pandemie, doar cu ajutorul internetului?

Nu cred că i-a mai păsat nimănui de internet, fiecare s-a gândit ce face el, gen survival of the fittest. Nu cred că mai contează muzica, arta pentru oameni în general, pentru noi artiștii asta e totul, acolo ne retragem. Pentru marea majoritate e doar un film, doar o piesă, neavând cum să se exteriorizeze, să meargă la o galerie, la concerte, la teatru. Era doar ca un alt meme pe internet într-o altă zi, dar am încercat să fiu de ajutor, să pun chestii care să îi țină ocupați, să discute, să mă înjure, să îi stimulezi pe alții, orice. Au trecut mai ușor anii ăștia, cu câteva piese.

Ai avut și o lansare online, cum s-a simțit?

A fost ciudat, a fost ca la repetiții, doar că undeva era un public care vedea chestia aia, dar astea-s vremurile, o faci, toată lumea a făcut-o, e o altă chestie. Repetiții cu public pe live.

Ce ne așteaptă în 2022 de la Macanache?

Am început să lucrez la un album nou, cred că e al 10-lea solo și aș vrea să-l fac vinil. O să fie 10-15 piese și probabil o să-l lansez doar pe vinil, pentru că mă enervează internetul că cere bani și nu oferă nimic. Totul e pe bani, nu plătești, nu exiști cumva. Atunci, eu nu exist, dar trebuie să plătești ca să mă asculți. Cumva lupt împotriva sistemului care e nenorocit. Toate platformele sunt la pământ acum, sunt niște businessuri, e ca și cum vrei să mergi la WC la Universitate și trebuie să-i dai 2 lei să-ți dea două petice de hârtie, cam așa e You Tube-ul, Instagramul. Atunci, cred că e un pic bine să ne întoarcem la rădăcini, ăsta e felul meu de a face asta, să scot ceva pe vinil, care cred că e cea mai bună muncă a mea de până acum. După probabil o să iau o mică pauză, dacă mergem tot în pandemie, să mă îndrept și spre altceva, tot cu scrisul, seriale, cărți, stand-up, sky is the limit. 

Interviu cu MACANACHE: „Hip-Hop-ul e totul. De la desenul de pe pereți la felul cum te îmbraci, la cum gândeşti sau vorbești. Ăla e Hip-Hop.”

Va fi un album concept?

Da, e un fel de golden age cu sunete moderne rap, clasic în mai multe stiluri, un new school-old school. Aștept și eu să iasă și apoi vedem cum îl împachetăm, cum îl oferim, să îl asculte lumea, să îl punem la party-uri. Rămâne măcar o amintire, am făcut și eu un vinil în viața asta. Când vii dintr-o zonă dezavantajată, cu puține șanse de reușită, un vinil cred că spune multe, e un drum destul de lung pe care l-ai parcurs, și dă curaj oamenilor care o să vină după mine, macar ca poveste de viață. Uite, și-a pus ambiția, capu, și a reușit, nimic nu e imposibil. Îmi oferă satisfacție chestia asta. 

Interviu de ALINA BĂLAN

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.