CEI DREPŢI, un spectacol de excelenţă artistică despre paradoxurile dreptăţii
În premieră la Sala Pictura a Teatrului Naţional I.L. Caragiale, pe 22 şi 27 octombrie 2022, de la ora 20.00, Cei drepţi de Albert Camus, una dintre montările actualei stagiuni aşteptate cu un viu interes. O întâlnire artistică incitantă, plasată sub semnul excelenţei artistice.
CEI DREPȚI. Regia: Mihai Măniuţiu. În distribuţie: Marius Manole, Raluca Aprodu, Marius Bodochi, Mirela Oprișor, Maia Morgenstern, Ciprian Nicula. Decorul: Adrian Damian, costumele: Luiza Enescu. Muzica: Mihai Dobre.
Pusă în scenă în decembrie 1949, la Teatrul Hébertot în regia lui Paul Œttly, piesa CEI DREPȚI – aparține celui de al doilea ciclu al operelor lui Camus, cel al Revoltei. Aspră, tensionată și profund lirică, ea traduce dorința lui de a crea o veritabilă tragedie modernă, din convingerea că era epoca potrivită pentru așa ceva, se arată într-un studiu camusian.
„În plin război rece, Camus reflectează asupra problematicii violenței pe care o abordează prin prisma conștiinței intelectuale și morale. Antagonismul celor două noțiuni pozitive, dragostea de viață în toată plenitudinea ei și justiția socială, i se părea pe atunci esențial”, potrivit Eugène Kouchkine, de la Societatea de studii camusiene.
Interesat de figurile revoluţionarilor ruşi de la 1905, numiţi de el într-un eseu „asasinii delicaţi”, Albert Camus nu pregetă în a-şi declara admiraţia pentru aceştia în cartea Omul revoltat, apoi şi prin această piesă.
„Scriind despre violență și crimă, am încercat să definesc limita la care crima trebuie să se oprească. Exemplul lui Kaliaiev și al camarazilor săi m-a făcut să conchid că nu poți ucide decât cu condiția de a muri tu însuți, că nimeni nu are dreptul să atenteze la existența unei ființe fără să accepte imediat propria dispariție”.
Impresionat de moartea eroică a tinerilor revoluționari ruși, se documentează intens. Rechizitoriile condamnaţilor la moarte şi cartea de memorii a celebrului terorist Boris Savinkov îi furnizează subiectul și personajele.
E sedus de „exigența lor personală”, care îi îndemna la teroare, și de „paradoxurile” lor. „Necesară și totodată impardonabilă, așa le apărea crima” – iată formula prin care autorul își prezintă eroii piesei.
Deopotrivă morală, lirică și politică, această piesă a lui Camus se impune în sensibilitatea contemporană ca o operă memorabilă, prin nota sa unică și vie.
Bazată pe contradicţii, de gândire şi de acţiune, Cei drepţi continuă să suscite întrebări despre viaţă şi moarte. Considerată o istorie a „suicidului superior” şi „o tragedie a inteligenţei”, piesa incită la dezbatere, provocându-ne să vedem, încă o dată, că… istoria se repetă.
Următoarea reprezentaţie este programată pentru data de 9 noiembrie.
Foto: Marius Donici
CITEȘTE ȘI:
<<Camus scrie o piesă excepțională după gustul meu și introduce – prin personajul Stepan -, următoarea generație de teroriști: teroriștii de stat, teroriștii lui Lenin și ai lui Stalin. Adică arată deja că această formă religioasă dispare și se va transforma într-o formă etatizată de terorism. Deci, despre asta am vrut să aduc aminte… să vorbesc din nou. Plus că piesa este dramatic foarte puternică și văd destul de rar la regizori curajul de a face piese pe care nu scrie de la început “succes de public”. Asta nu ai cum ști.
Sigur, am o distribuție, cum ar veni, de aur, iar asta poate garanta într-o oarecare măsură succesul de public, dar tot nu scrie pe piesă “succes de public asigurat” și cred că eu fac parte din generația de regizori care a fost educată să cheme publicul la o întâlnire în care oferim ceva, dar ni se și oferă. >> Mihai Măniuțiu despre Cei drepți extras din interviul realizat de Ioan Big
