Am avut onoarea ca în liceu să am diriginte un minunat profesor de istorie, care era și este antrenor de karate. Evident, din indolență, nu am răspuns pozitiv la invitației de a mă antrena, dar am înțeles după ceva timp că în karate nu este vorba despre bătaie, ci despre multe alte lucruri. Deși nu am ajuns niciodată să practic acest sport, am fost mereu înconjurat de oamenii dedicați acestei discipline, înțelegând astfel importanța spirituală din karate. Așa că aveam nevoie de un exemplu pe care să-l pot oferi și altor oameni care își doresc să înțeleagă anumite aspecte din această sferă.
Am stat de vorbă cu Dragoș Dăncescu, campion mondial și european la karate, despre performanțe, motivație, dar și despre sport, la modul general.
De când a început pasiunea pentru karate?
Practic această artă marțială de la vârsta de 8 ani și pot spune că încă din primul an am avut o adevărată înclinație pentru Karate Shotokan, în special pentru viața competițională, de sportiv. Din păcate, rezultatele au întârziat să apară și am avut câteva tentative de a renunța, însă familia mea m-a susținut constant și am învățat că trebuie să fiu perseverent și să nu renunț, dacă îmi place cu adevărat ceea ce fac. După patru ani au început să apară și rezultate, obținând medalii aproape la fiecare concurs la care am participat. În anul 2013 am reușit să merg în Japonia pentru trei luni, practicând karate între 15 și 20 de ore pe săptămână, la „Mecca Karate-ului” – sediul Japan Karate Association, cu cei mai mari maeștri din lume. Această vizită în Tokio m-a făcut să regândesc și să reorganizez modul în care eu practic această artă marțială, fiind cu totul diferit față de ceea ce am învățat și practicat în România, ca sportiv și ca instructor. Din 2014 am renunțat la a mai participa la competiții și am decis să ofer mai departe ceea ce învăț permanent, devenind antrenor full-time de Karate Shotokan, în cadrul „Asociației Club Sportiv Karate Brașov”, având aproximativ 100 de sportivi legitimați la momentul actual.
Cred că pasiunea mea pentru karate a avut trei etape, cu suișuri și coborâșuri:
ANGLE-RIGHT Primul contact cu karate-ul, în anul 2000;
ANGLE-RIGHT Obținerea primei clasări pe podium la un concurs, în anul 2004;
ANGLE-RIGHT Decizia de a preda karate full-time, începând cu anul 2014.
Care sunt performanțele de care ești cel mai mândru?
În toată cariera de sportiv, toate medaliile pe care le-am obținut sunt la proba de Kumite (lupta propriu-zisă) individual și echipe.
În anul 2004 am renunțat la a mai participa la proba de Kata (un set de tehnici prestabilite, care reprezintă lupta cu adversari imaginari), deoarece am descoperit Kumite-ul și m-am concentrat numai pe această probă. Pe plan internațional am obținut următoarele rezultate și consider că acestea sunt și cele mai importante:
ANGLE-RIGHT Campionatul Mondial WUKO 2008, Italia – Locurile 1 și 2;
ANGLE-RIGHT Campionatul European WUKF 2009, România – Locurile 1 și 2;
ANGLE-RIGHT Campionatul European WUKF 2009, Hungary – Locul 1.
Pe plan național am obținut 20 de clasări pe podium la Campionatul Național și la Cupa României, competiții organizate de Federația Română de Karate WUKF. Ambiția mea recentă este să obțin o medalie la proba de Kata, la un concurs important, astfel motivându-i și pe sportivii pe care îi antrenez, participând la aceleași competiții la care participă și ei.
Care este lucrul cel mai important pe care l-ai învățat din karate?
DD: Karate-ul m-a învățat că absolut oricine este implicat cu adevărat într-o activitate și pasionat de acea activitate va ajunge să se distingă într-un mod deosebit, rezultatele fiind de excepție.
Ce ai sfătui pe cineva care ar vrea să se apuce de karate, dar nu găsește motivația necesară?
Cred că unul dintre cele mai importante lucruri în viață este să faci sport, pentru că, până la urmă, sportul înseamnă sănătate.
Karate-ul este o activitate pe care o poți desfășura oriunde, neimplicând doar activitatea fizică, fiind deosebit de stimulantă și din punct de vedere psihic. Spre deosebire de alte activități sportive, cum ar fi aerobicul, antrenamentele funcționale, fotbalul de două ori pe săptămână cu prietenii etc. (care, la rândul lor, sunt foarte bune pentru sănătate și pentru bunăstarea omului, nu vreau să fiu înțeles greșit), un sport practicat într-un cadru organizat, Karate-ul în acest caz, implică și dobândirea altor deprinderi pe lângă activitatea fizică.
Nu trebuie să începem să practicăm arte marțiale începând numai cu vârsta copilăriei. De exemplu, în clubul nostru sportiv, o treime dintre sportivi sunt adulți, mulți dintre ei începând această activitate după vârsta de 30, 40 sau chiar 50 de ani, unii dintre ei practicând cot la cot cu copiii lor.
Te-a pasionat practicarea altor sporturi? Și dacă da, ce lucruri pe care le-ai învățat din karate pot fi folosite în acele sporturi?
DD: Nu pot spune că am fost pasionat de practicarea altor sporturi deoarece nu am avut timpul necesar să mă implic, tot timpul meu fiind ocupat de karate.
Pot spune în schimb că sunt familiarizat cu alte sporturi, fiind absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sporturi Montane, având și un masterat în domeniu, iar în anul următor îmi propun să finalizez și studiile doctorale în Știința Sportului și Educației Fizice.
Un practicant de Karate are o coordonare de excepție și nu cred că i-ar fi greu să se implice și în alte sporturi, deoarece această artă marțială implică folosirea integrală a corpului în aproape orice mișcare efectuată.