Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 23/04/2022
Lifestyle

DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană

Alexandra Bujeniță De Alexandra Bujeniță
Comentarii DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană Share DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană


Doina Bacalu a studiat medicina dar a simțit dintotdeauna că desenul, pictura și dansul sunt chemările ei. Îi place să recicleze materiale pentru bijuteriile ei: crengi uscate, CD-uri uzate, un sâmbure, un cap de papușă (și multe altele) și este îndrăgostită de tehnica „Chasing and Repoussé”. La Romanian Jewelry Week 2.0. a luat ciocănelul și ustensilele de lucru și a susținut un workshop demonstrativ de bijuterie contemporană la Muzeul de Istorie Națională.

DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană
Foto: Ștefan Vartolomei

Doina, spune-ne în câteva cuvinte ce te-a făcut să devii designer de bijuterie?

Am absolvit Facultatea de Medicină și am făcut doar anul de stagiatură după care m-am retras în multinaționale, unde am rămas destul de mult timp, cam 20 de ani. Nu am simțit niciodată că asta ar fi chemarea mea, dintotdeauna m-am simțit bine doar desenând, pictând și dansând, dar așa e viața…’toujours parșivă’ și mi-a dat un ocol de făcut, mai ales de îndurat. La bijuterie am ajuns acum 10 ani când, normal, ca orice femeie, m-am apucat să fac bijuterii din mărgeluțe multe, colorate și eram încântată mai ales de mărgelele mari. În jumătate de an mă plictisisem deja și voiam să trec la nivelul următor, adică să fac bijuterii de argint. Prin urmare, am început să caut cursuri de bijuterie. 

Cum ai aflat de Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage și cum te-ai simțit la primul curs aici?

În căutarea mea de cursuri de bijuterie, ajunsesem să plec în Anglia la un curs, când stelele s-au aliniat și am dat peste bancul, ciocanele și pilele lui David la Autor. Mi-a plăcut ce și cum mi-a povestit despre Școala de Bijuterie și am zis să încerc. M-am dus la primul curs și mi-a plăcut teribil de mult! De atunci, m-am tot întors la cursurile Assamblage.

DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană
Workshop Chasing and Repoussé ROJW 2.0. Foto: Ștefan Vartolomei

Care sunt piesele create în timpul cursurilor? Spune-ne povestea lor…

Este o poveste amuzantă pentru că eu sunt mai leneșă de fel și am terminat puține piese în timpul cursurilor, dar o să încerc să răspund pentru că, totuși, ceva-ceva am terminat. La “Basic 1” am făcut un inel cinetic care a ieșit cum a ieșit dintr-o întâmplare. Pur și simplu, când am pus piesele pe banc să mă apuc să le lipesc, ele s-au așezat într-un fel, altul decât cel gândit de mine, care m-a condus la forma finală. Mi-a plăcut foarte mult această intervenție a întâmplării. O altă piesă care îmi e foarte dragă este cea făcută la cursul de „Chasing and Repoussé”cu Il Maestro Aquafresca. Este un tors de femeie pe care l-am desenat acum 30 de ani și pe care l-am redescoperit căutând o temă pentru curs. Piesa aceasta a generat prima mea colecție pe care am expus-o la ROJW 1.0, toate piesele colecției pornind de la seria de desene făcute acum 30 de ani și toate executate în aceeaşi tehnică, „Chasing and Repoussé”, de care sunt absolut îndrăgostită. Mi se pare frumos cum piesele au căpătat o altă semnificație după 30 de ani.

Cine este cel mai aprig susținător al tău? 

Din fericire, nu am doar unul! Sunt mulți oameni apropiați sau mai puțin apropiați care mă susțin în mod constant și îmi dau ghionturi să merg înainte și le sunt atât de recunoscătoare pentru asta. Dar cea mai fericită sunt când îmi sunt alături baieții mei. Și sunt tot timpul. 

Care sunt materialele cu care îți place să lucrezi și de ce?

Nu am un material favorit. Acum sunt în stadiul în care  încerc să îmi perfecționez anumite tehnici de prelucrare a  metalelor, dar mă atrage foarte tare să folosesc și o sticlă de suc colorată, o creangă uscată, un CD uzat, un sâmbure, un cap de papușă, bucăți de material textil, fire etc, motiv pentu care câteodată mă transform într-un hoarder.  Ah! Și nu cred că o să renunț vreodată să folosesc mărgele, îmi plac de mor.

DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană
Foto: Ștefan Vartolomei

Care sunt sursele de inspirație pentru conceptele colecțiilor tale?

Cred că universul uman mă inspiră cel mai mult, mai mult cel feminin decât cel masculin, dar asta cred că e o chestie subiectivă sau poate e un exercițiu de introspecție, de-a dreptul autopsihanalitic câteodată.

Care a fost evenimentul de referință la care ai participat și te-a ajutat în cariera ta?

Evenimentul de referință a fost cu siguranță Romanian Jewellery Week 1.0 pentru că a fost primul eveniment la care am participat și pentru că datorită lui am realizat o primă colecție, m-a ajutat să scot capul în lume și să mă conectez cu foarte mulți oameni care m-au îmbogățit. În momentul acela, pot să spun că cel mai aprig susținător a fost David Sandu care, mai rău ca o soacră, m-a bătut la cap până am zis da. Și mi-a acordat și foarte multă încredere, motiv pentru care îi sunt recunoscătoare.

DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană
Foto: Ștefan Vartolomei

Ce proiecte viitoare ai?

Cred că singurul proiect clar este să continui să creez. Ce o să fie exact și ce nume o să poarte nu știu acum, dar ceva a încolțit deja în emisfera mea creativă și agitată.

DOINA BACALU: Cum ajungi printr-un ocol de la Medicină la bijuterie contemporană
Piesa ROJW 2.0_2, Foto: Ștefan Vartolomei

Cum contribuie evenimentele și proiectele Assamblage (expoziții, târguri, Romanian Jewelry Week) la evoluția unui designer?

Din scurta mea experiență, toate aceste evenimente mi-au oferit posibilitatea să mă conectez cu alți artiști, cu imaginarul lor și orice interacțiune te modelează, te educă. De asemenea, s-a creat o comunitate în care îți poți găsi sprijinul necesar când ai nevoie.

Cum poți descrie lumea dacă ar fi să vorbești numai despre bijuterie?

Citind întrebarea mi-a venit instant în cap un banc: omul este ca tâmplarul, trăiește cât trăiește și după aia moare. Nu știu de ce mi-a venit asta în cap, dar am bănuiala că subconștientul meu vrea să spună de fapt că… nu am nici un răspuns.

Foto: Ștefan Vartolomei

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.