ART (Hi)STORIES | CHARLOTTE PERRIAND, o revoluţionară a artelor decorative

Charlotte Perriand, una dintre figurile esențiale ale designului modern, este redescoperită la Museum der Moderne Salzburg într-o amplă retrospectivă dedicată creației sale. De la colaborarea cu Le Corbusier la influențele japoneze, expoziția arată cum funcționalitatea, materialele și ideile sociale au devenit pentru Perriand instrumentele unei adevărate revoluții estetice.

Dintr-un top european al destinaţiilor culturale din această vară nu poate lipsi oraşul austriac Salzburg, pe de-o parte din cauza ultra-celebrului festival de operă şi teatru, care reuneşte regizori, dirijori şi performeri stelari, precum Asmik Grigorian, Yuja Wang, Romeo Castelucci, Cecilia Bartoli sau Athina Rachel Tsangari, iar, pe de altă parte, datorită a două expoziţii de artă ieşite din comun, prezentate de Museum der Moderne: Baselitz Now şi Charlotte Perriand. Living Modernism: Design, Photography, Architecture.

Dacă cea dintâi, reprezentand o baleiere a creaţiilor din ultimii ani de viaţă ai marelui pictor neoexpresionist Georg Baselitz (decedat la scurt timp după vernisaj, pe 30 aprilie), este deschisă până la mijlocul toamnei, deci poate fi un obiectiv pentru alt city break, prima retrospectivă europeană majoră dedicată lui Charlotte Perriand (cea de la Design Museum din Londra având loc în lockdown, în 2021) nu ar trebui ratată, fiindcă are finisajul în septembrie şi ne oferă până atunci posibilitatea să ne convingem cu ochii noştri de ce creatoarea pariziană este considerată cea mai influentă personalitate feminină din designul modern.

Charlotte Perriand, o figură esențială a modernismului

Pentru a-i defini rolul în povestea artei moderne, este suficient să reamintim că Charlotte Perriand, cu 99 de ani în urmă doar o proaspătă absoventă a Şcolii de Arte Decorative, l-a impresionat într-atât pe Le Corbusier încât l-a determinat să o angajeze în studioul său ca designer de interior, apoi că, la invitaţia autorităţilor nipone a devenit consultant pentru revitalizarea designului industrial japonez în anii ’40 şi, nu în ultimul rând, că lucrările ei, inclusiv cele de artă fotografică, sculptură şi plastică, o plasează conceptual în zona bunilor săi prieteni, celebrii artişti moderni Fernand Léger şi Alexander Calder.

De la Bar de la mansardă la iconicul șezlong LC4

O retrospectivă precum cea de la Salzburg ne pune însă în faţă un peisaj mult mai luxuriant de obiecte, ambienturi şi vizualuri, care dau substanţă şi coerenţă acestui parcurs creativ absolut singular, început cu radicalul şi futuristul Bar de la mansardă (expus ca instalaţie în 1927 la Salon d’Automne, în care Perriand, prin renunţarea la lemn în favoarea metalului şi sticlei, s-a detaşat complet de influenţele Art Deco din perioada studiilor), urmat în 1928 de iconicul şezlong LC4 din piele şi tuburi de oţel, creat împreună cu Le Corbusier şi Pierre Jeanneret, prin care de-feminizează piesa de mobilier din era Victoriană (“canapeaua de leşinat”) şi o transformă într-una ergonomică, definitorie pentru estetica ei minimalistă, bazată pe funcţionalitate.

Funcționalitate, materiale noi și design accesibil tuturor

Spirit avangardist într-o epocă a mecanizării atunci abia la început, Charlotte Perriand a pus mereu accentul pe funcționalitate și simplitate, ea fiind interesată să creeze mobilier cu un design de calitate accesibil tuturor, indiferent de venituri sau statut social, care să poată fi produs în serie, iar în creațiile sale reușește să anime esenţa vieții cotidiene cu noi valori estetice, în special datorită talentului și intuiției în descoperirea și utilizarea de noi materiale.

După colaborarea de un deceniu cu Le Corbusier și Jeanneret, experiența din Orientul Îndepărtat a reprezentat pentru Perriand, de asemenea, o perioadă de intensă efervescență creativă, printr-o reinterpretare a realității care să reflecte deopotrivă tradiția și modernitatea (de exemplu, piesele produse folosind tehnici tradiționale de prelucrare a bambusului, capabile să pună în valoare noile forme deja experimentate prin folosirea inoxului).

Principiile sale populiste şi egalitariste, tot mai pregnante în perioada interbelică, au condus-o treptat în tinereţe pe Charlotte Perriand spre renunţarea la materiale scumpe, precum cromul, pe care le-a înlocuit cu lemn sau laminate, dar şi la amenajarea interioară a unor clădiri proiectate de alti arhitecţi, unde exista riscul pierderii controlului creativ, în special în perioada colaborării sale din anii ’50 cu multidisciplinarul designer Jean Prouvé.

Din perspectiva reflectării crezurilor personale în arta ei, dincolo de implicarea în diverse organizaţii de stânga, un exemplu relevant îl reprezintă Masa manifest pe care a creat-o pentru ziaristul comunist Jean-Richard Bloch, care include două desene din 1922 ale lui Fernand Léger – Tire-bouchon şi Fragment de vitrage – şi un combo al lui Pablo Picasso din seria Songe et mesonge de Franco (1937), care combină fascinaţia primului pentru formele industriale cu reacţia lui Picasso la distrugerea culturii în Războiul Civil Spaniol.

Dincolo de mobilier: arhitectură, fotografie și moștenire

Creativitatea lui Perriand nu s-a limitat însă la designul de piese de interior, fiindcă a contribuit la proiectarea mai multor proiecte arhitecturale importante şi a lăsat în urmă şi o serie amplă de lucrări fotografice, doar că acestea au reprezentat pentru ea doar moduri de fixare a inspiraţiei, iar asta, în sine, a reprezentat o mică revoluţie în raportarea la procesul creativ.

Chiar dacă s-a confruntat cu discriminarea și sexismul de-a lungul întregii sale cariere, Charlotte Perriand (1903-1999) a rămas dedicată depășirii limitelor designului modern tocmai pentru că a refuzat să fie limitată de așteptările societății, iar opera ei, în ansamblu, continuă să fie celebrată pentru eleganță, funcționalitate și inovativitate.

Text de IOAN BIG | ART (Hi)STORIES

Sursa foto header – Sotheby’s

• Instagram: @visitsalzburg; @ visitaustria_ro
• Hashtags: #visitsalzburg, #feelaustria