Erori în construcții, de azi și din istorie

Când vine vorba de construcții, întotdeauna este loc de eroare.

De la macarale care se prăbușesc când nu ar trebui, până la clădiri care nu se prăbușesc atunci când ar trebui și camioane care toarnă beton peste tot, dar nu acolo unde ar trebui, nu există sfârșit la ceea ce poate merge prost pe un șantier când calculele sunt greșite, lucrătorii nu sunt pregătiți corespunzător sau mașinile dau rateuri.

Dezastre în construcții

Dezastre în construcții este o emisiune factuală, intensă și plină de adrenalină, care prezintă cele mai mari, mai ciudate și mai uluitoare erori din lumea construcțiilor. În cadrul ei, urmărim eșecuri catastrofale produse pe șantiere din toată lumea și aflăm mai multe despre pericolele care pândesc construcțiile moderne, căci există macarale care se prăvălesc, structuri care se dărâmă și utilaje enorme care o iau razna. Chiar și profesioniștii mai fac greșeli, iar uneori dezastrul e imposibil de evitat.

În premieră de miercuri 10 noiembrie, de la 20:55, la Viasat Explore

• Sezonul: 1. Nr. de episoade: 8 x 60 min
• Genul filmului: Documentar/ reality/ arhitectură
• Titlul original: Construction Fails
• Anul: 2020

Folosind o combinație de imagini capturate în timp real, împreună cu reconstituiri animatE 2-D, această serie pătrunde în profunzime pentru a afla ce a mers prost. Explorează și dezvăluie știința din spatele acestor gafe de inginerie, fiind plină de informații de luat acasă, livrate într-un format accesibil. Tonul narativ este sec, plin de spirit și contondent, dar, dincolo de amuzamentul uneori inerent, emisiunea discută cu toată seriozitatea despre cum construnctorii pot evita greșeli majore.

Fiecare episod este un amestec bine echilibrat de povești dramatice și profunde, povești care informează și distrează și povești mai lejere, bazate pe montaj.

Povestea Notre Dame – cum a ars un simbol vechi de 850 de ani.

Notre Dame de Paris. Una dintre comorile lumii, de neînlocuit, subiect de carte și de film, reprezentată în arte de toate tipurile, având instalat un sistem de detecție de foc de ultimă generație.

Cum naiba a luat foc și cum a trecut focul nedetectat?

15 aprilie 2019.

În interiorul catedralei Notre Dame din Paris, slujba de la ora șase este în plină desfășurare. Afară, catedrala este în flăcări. Cetăţenii Parisului privesc şocaţi cum biserica lor veche de 850 de ani arde. În întreaga lume, oamenii urmăresc în timp real cum un simbol al Franței piere în fum.

Este una dintre cele mai întunecate zile din Orașul Luminii. Incendiul a izbucnit chiar înainte de ora locală 19.00. În mai puțin de o oră, acoperișul a fost cuprins de flăcări.

Turnul emblematic al bisericii, cu 460 de tone de lemn și 226 de tone de plumb, a fost următorul.

Crucea care stătuse la 90 de metri deasupra Parisului timp de secole a căzut în inima Notre Dame. Prăbușirea turnului a fost ca o bombă aruncată în infern. Deflagrația a închis toate ușile catedralei și a distrus mai multe bolte de piatră din naosul de dedesubt.

La fața locului au ajuns 500 de pompieri.

În interiorul Turnului de Nord, opt clopote uriașe atârnau precar pe grinzi de lemn care amenințau să ardă. Dacă grinzile s-ar fi prăbușit, pompierii se temeau că, în cădere, clopotele ar fi putut acționa ca niște bile enorme de distrugere, punând la pământ turnul. Dacă turnul de nord a căzut, ar fi putut dărâma turnul de sud și catedrala odată cu el.

Franța și-a ținut respirația… Până la ora 9:45, la mai puțin de trei ore de la început, focul era sub control.

Notre Dame nu s-a pierdut, Dar acoperișul catedralei dispăruse, iar cerul Parisului era plin de fum toxic de plumb. A doua zi, când orașul a realizat distrugerea, o întrebare era pe buzele tuturor: ce a mers prost?

Așa a început cea mai mare investigație de incendiu din istoria Republicii Franceze. Acoperișul bisericii fusese supus unor renovări ample, schela ajungând la 30 de metri înălțime, până la căpriori. În interiorul vastei rețele de lemn care susținea acoperișul, o serie întreagă de echipamente prezenta orice fel de risc. Uneltele electrice și echipamentele de sudură erau în uz constant. Ar fi putut o scânteie aprinde lemnul vechi de 850 de ani? Sau a fost de vină o țigară? Antreprenorii au recunoscut că lucrătorii mai fumau în interior, în ciuda regulamentului, dar compania a negat că o țigară ar fi provocat incendiul.

Nu a ajutat că focul a început într-o parte aproape inaccesibilă a acoperișului. Dar mai era o întrebare: de ce focul a rămas nedetectat atât de mult timp?

Răspunsul ține parțial de istorie, parțial de conservare. Un expert a spus: „Singurul lucru care m-a surprins este că acest dezastru nu s-a întâmplat mai devreme”.

Clădirile moderne sunt proiectate având în vedere prevenirea și controlul incendiilor. Dar Notre Dame a fost finalizată cu trei sute de ani înainte ca prima brigadă de pompieri a Franței să fie înființată. Întreținerea unei clădiri atât de veche este o sarcină costisitoare și continuă.

Potrivit știrilor, au existat conflicte cu privire la cine ar trebui să plătească pentru întreținerea catedralei. Astfel încât, probleme urgente de întreținere au fost lăsate să se adune… mai ales în pod.

Deși catedrala pare a fi făcută în întregime din piatră, structura ei este susținută de cherestea. Podul, cunoscut sub numele Pădure din cauza grinzilor lungi de stejar, acumulase o cantitate periculoasă de praf inflamabil. Lemnul în sine, recoltat din 5000 de stejari, era uscat. Era un incendiu care aştepta să se întâmple. Apoi mai este problema conservării istorice.

Nu poți să înființezi un sistem de stingătoare în tavanul unei clădiri vechi de 850 de ani, dar se pot adăuga detectoare de fum. Iar Notre Dame avea unul dintre cele mai extinse și complexe sisteme de detectare a incendiilor din lume. Peste 160 de detectoare monitorizau calitatea aerului.

Sistemul de detectare a incendiilor a funcționat, căci o lumină a clipit pe un panou de comandă. Dar răspunsul la alarmă nu a funcționat.

Angajatul care monitoriza alarmele își luase postul în primire cu doar trei zile în urmă. Cel din schimbul următor nu se prezentase la serviciu, așa că angajatul era în a doua tură de opt ore. Și asta nu e tot – sistemul de detectare a incendiilor l-a indus în eroare. O singură lumină de avertizare l-a alertat de prezența unui incendiu în pod. A alertat prin stație unul dintre paznicii, să meargă să verifice. Este încă neclar cine a greșit mesajul… dar paznicul s-a dus la podul unei alte clădiri, și a transmis că totul era în regulă.

Angajatul de securitate la incendiu tot nu a alertat pompierii, și-a sunat în schimb supervizorul, care a sunat paznicul și i-a spus să meargă la podul principal.

Până la momentul când pompierii au fost alertați, cheresteaua veche de 850 de ani din Notre Dame ardea. Au ars 200 de tone de țigle de plumb, fumul lor fiind eliberat pe cerul Parisului. Un nor toxic s-a instalat deasupra orașului. Va dura ani de zile până când va fi eliminat.

Între timp, celebra biserică din Paris este închisă publicului. În mod ironic, biserica era în curs de restaurare când a izbucnit incendiul. Acum Notre Dame trebuie reconstruită. Experții spun că restaurarea ar putea dura zece ani și ar costa un miliard de dolari.

Până în prezent, nu există un răspuns definitiv la ceea ce a cauzat această catastrofă, dar un lucru este cert: un sistem de detectare a incendiilor prea complex și o eroare umană au ars timp prețios, în care pompierii ar fi putut controla incendiul.

850 de ani de istorie distruși în mai puțin de două ore. Sistemul conceput pentru a proteja biserica a dus de fapt la incinerarea acesteia.

• foto Viasat Explore