Simt că protestele din ultimele luni mai ales au devenit niște manifestații al căror singur scop este refularea. Ca jurnalist, am fost de multe ori pe teren, în mijlocul protestatarilor. Iar acum, în această perioadă, nu îmi mai este mare mirarea când întreb simplu „pentru ce protestați?” iar de cele mai multe ori răspunsul este unul pe lângă subiect sau complet inexistent.
E trist, că într-o țară în care libertatea de exprimare este atât de importantă și de încurajată, noi nu știm să comunicăm ceea ce ne supără și, mai ales, că nu putem face asta fără urlete, încălcări de reguli și incoerență. Ultimul protest din Sibiu a fost un foarte bun exemplu pentru ceea ce înseamnă acum manifestațiile – adunări de oameni care aparent au totul în comun dar de fapt îi leagă doar faptul că sunt în același timp, în același loc.
Ce putem să facem pentru ca una din cele mai des întâlnite activități ale românilor la momentul actual să aibă mai mult bun simț și mai multă înțelegere față de conceptul de protest? Cum putem să îi ajutăm pe acești oameni să se înțeleagă pe ei înșiși, apoi tema dezbătută și într-un final cerințele față de autoritatea căreia i se adresează? Și, mai ales, cum putem să îi convingem să acționeze mai bine mai devreme decât prea târziu?
Acestea sunt câteva dintre întrebările care îmi vin în minte la fiecare manifestație la care particip, în Sibiu. Sunt convinsă că nu sunt singura și că alături de mine mai sunt, poate, și alți sibieni care se întreabă dacă are rost să iasă în stradă sau dacă fac bine ce fac.
Cum facem să ajungem pe aceeași pagină?
