În plină pandemie, Alexandra Blaș a avut curajul de a-și deschide în București un local al cărui meniu gravitează în jurul murăturilor prăjite, un remediu excelent pentru mahmureală. Dar la Pickles ea pregătește multe alte chestii delicioase, care nu prea se mai fac în alte locuri din București – de exemplu: un super sandviș cu calamar prăjit sau clam chowder. Ultimii 5 ani i-a petrecut în bucătăriile mai multor restaurante din Londra, de unde a și acumulat suficientă experiență pentru a face acest pas important. Iată ce ne-a povestit despre întreaga experiență:
Cum a apărut Pickles? Cum ai ajuns la acest concept și cine sunt oamenii din spatele acestui loc?
Pickles a apărut brusc, din dorința mea de a mânca și de a le servi și altora murături prăjite și grilled cheese, dar și din plăcerea de a mă juca cu oțet și saramuri – unde e foarte mult loc de experimentat.
Am deschis Pickles singură, cu o mega susținere din partea familiei, pe care încă o chinui. Am deviat puțin de la planul inițial (care nu includea pandemia prin care încă trecem) și am încercat să adaptez meniul condițiilor actuale.
Prin ce se deosebește restaurantul tău de concurență?
Nu m-am gândit foarte mult la asta – cred că toți facem lucruri diferite, că ne putem inspira unii de la alții și că încercăm să învățăm din greșelile pe care le-au făcut alții înaintea noastră.
Care a fost cea mai mare provocare de care te-ai lovit?
Să am răbdare, de departe. Unul din motivele pentru care am început să fac mâncare a fost acela că puteam să văd rezultatele muncii mele destul de repede. Să deschid Pickles n-a durat chiar cât credeam eu că poate dura și am avut destule momente în care am fost frustrată că nu puteam găti încă.
Care este impactul pe care ți-ai dori să-l aibă localul tău asupra orașului sau asupra zonei în care e deschis?
Mi-ar plăcea, iar asta începe să se întâmple deja, să văd cât mai mulți oameni care parcurg distanțe destul de mari pentru a ajunge la Pickles să încerce mâncarea. Să fie un loc în care abia aștepți să ajungi pentru murăturile prăjite, alături de un grilled cheese în ziua aia din săptămână în care caloriile nu se numără. Mă bucură foarte tare că am foarte mulți clienți din zonă care vin săptămânal, că le place și că au ales să-mi susțină isprava.
Ce îți place vs. ce nu îți place la localurile din București?
M-am întors în țară exact înainte de starea de urgență, după 5 ani în care am trăit în Londra, chestie care nu mi-a permis să ajung în foarte multe locuri. Dar îmi place că multe dintre ele, cel puțin cele de care știu eu, au făcut o treabă excelentă în a se adapta condițiilor pandemiei și mă bucur că au o comunitate care le-a susținut și a avut răbdare cu ele.
Ce îți place vs. ce nu îți place la București ?
Îmi place că îl simt foarte „acasă”, deși în urmă cu doi ani nu credeam că mi-ar mai plăcea să trăiesc aici; ne înțelegem. Dar mă scoate din minți că nu-mi dă apă caldă și căldură constant. 🙂
Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în perioada de activitate?
Că pot, ba chiar trebuie să mai spun și „NU”. Oricât de mult aș vrea și mi-ar plăcea să gătesc de toate, oricând, sunt doar una și mai am nevoie și de somn.
Cum te-a afectat pandemia și în ce fel te-ai reinventat în această perioadă?
În afară de faptul că nu pot umple locurile de la interior, nu pot să spun că am suferit foarte tare. Am deschis în pandemie știind ce am voie și ce nu am voie să fac și am pornit din prima cu un meniu pe care l-am considerat eu potrivit pentru a fi luat la pachet. Cred că despre reinventare vom putea vorbi odată cu revenirea la normal, când o fi ea.
Povestește-ne despre câteva dintre preparatele tale preferate pe care le faci la Pickles (de exemplu, al nostru este sandvișul cu calamar prăjit)?
Murăturile prăjite, că în jurul lor se învârte tot – de departe cele mai populare de pe meniu – constă în castraveți la saramură panetați și prăjiți, serviți alături de ranch dressing (un sos pe baza de lapte bătut și alte mirodenii). Sandvișurile cu brânză sunt și ele în top, dar și clam chowderul (supa de scoici cu lapte și smântână) a devenit rapid un motiv pentru care foarte mulți oameni îmi trec pragul. Sandvișul cu calamar prăjit a fost un moft personal, încă nu-mi vine să cred cât de bine a fost primit – el trebuia să fie un one time only, dar a ajuns pe meniu în fiecare sâmbătă de câteva săptămâni.
Ce planuri de viitor ai? Ce urmează pentru Pickles și pentru Alexandra Blaș?
Mi-e greu să mă gândesc, cred că și anul acesta va fi la fel de incert ca 2020. Voi continua să fac ce am făcut până acum, mai bine unde se poate și e loc. Un singur lucru e sigur, se vor prăji foarte multe murături. 🙂
- Text de Gruia Dragomir.
