Un efect secundar pozitiv al pandemiei care ne-a izolat la domiciliu este redescoperirea timpului personal. Printre serialele devoratoare de timp și creatoare de dependență există și unele care ne dau sentimentul unei valorificări juste a acestui timp personal.
Două seriale de pe Netflix explorează lumea exotică (pentru noi) a evreilor ultraortodocși: “Neortodox” și “Familia Shtisel”.
Primul are în centru o comunitate de evrei ultraortodocși din New York. Aceștia trăiesc în răspăr față de ideologiile lumii occidentale și în deplin acord cu valorile tradiționale ale iudaismului. O tânără membră a comunității comite actul interzis: evadează. Motivul: Dumnezeu are aștepări prea mari de la ea. Fapta este agravată de copilul pe care îl poartă în pântec și de țara în care alege să se refugieze: Germania. În ochii ultraortodocșilor, teritoriul Germaniei este pângărit pentru totdeauna de crimele naziștilor. Într-un interviu, Deborah Feldman, a cărei autobiografie a inspirat serialul, formulează idealul comunității din care a evadat: înlocuirea celor șase milioane de victime ale holocaustului.
Al doilea serial urmărește tribulațiile cotidiene ale unei familii ultraortodoxe din Israel. Shulem este patriarhul familiei, un soi de Ilie Moromete preocupat de soarta copiilor săi. Sexagenarul e convins că intervențiile sale moralizatoare sunt indispensabile menținerii echilibrului și unității familiale. În centrul atenției este tânărul pictor Akiva, veșnic îndrăgostit, ratat în ochii societății pentru că refuză partide bune și amână la infinit căsătoria-intrarea în legitimitate.
Statutul femeii în comunitățile iudaice ultraortodoxe (similar în toate monoteismele) mă duce cu gândul la una dintre cele mai teribile distopii: “Povestea slujitoarei”. Elemente comune: femeia este subordonată bărbatului și cantonată în spațiul domestic. Nu se poate angaja, e foarte rar independentă financiar, nu are voie să cânte sau să danseze în fața bărbaților pe care poate să-i corupă prin simpla prezență sau prin expunerea podoabei capilare-simbol al desfrânării și lascivității. Nu are acces la textele sacre (doar la biblia femeilor). Rolul ei se mărginește la creșterea copiilor și la slujirea bărbaților-stâlpii societății.
“Neortodox” și “Familia Shtisel” constuie un antidot la impresia eronată că Occidentul este centru lumii, că Dumnezeu a murit și că spiritul timpului este același pentru toți.
