Tot stau și mă întreb în fiecare an în această perioadă – de ce toată lumea e atât de ahtiată după luna iubirii, dar nimeni nu se agită în mod deosebit în zilele simple, să facă un gest special pentru persoana iubită sau pentru oricine altcineva? Da, știu, s-a mai discutat despre asta, e o poveste la fel de veche precum lumea. Cu toate acestea, dacă eu azi încă simt nevoia să abordez acest subiect, înseamnă că nu s-a schimbat mare lucru de atunci și până acum, nu?
Așadar, mă trezesc adesea gândindu-mă „de ce oare oamenii sunt atât de răi în fiecare zi, dacă pot să fie atât de dulci câteva zile din an?”. Din păcate, mereu răspunsul refuză să apară, trec și zilele dedicate iubirii și ne reîntoarcem cu toții la treburile zilnice. Uităm. Uităm că trebuie să ne iubim în fiecare zi și nu doar o zi sau două pe an, uităm să fim blânzi, să îmbrățișăm, să oferim un sărut pe frunte și o vorbă dulce. Înjurăm și dăm cu pumnii în noi și în cei din jur, apoi plângem.
E trist cât de des aud cupluri care sunt pe punctul de a se despărți și care se gândesc dacă mai există iubire la mijloc sau e vorba doar de obișnuință, dar atunci când e Sfântul Valentin florile și ciocolata nu lipsesc niciodată. Și mai trist e că deși încerc din răsputeri, nu reușesc să aflu cum să îi conving să se iubească și să fie atenți unul la celălalt în fiecare zi. Să nu se mai lupte pentru supremație, pentru că nu trebuie niciodată să existe unul mai presus decât celălalt, într-o relație. Să nu mai mintă de teama reacției celuilalt, să vorbească deschis și privindu-se adânc în ochi. Să îi zâmbească unui străin pe stradă și să cumpere o pâine unui om sărac. Vor merge mai calmi seara acasă și vor fi mai bucuroși și recunoscători pentru ceea ce au și nu vor mai da iubirii cu piciorul, doar pentru a o bandaja mai apoi în luna februarie sau de Crăciun și de Paști.
Iubiți în fiecare zi. Zâmbiți de două ori mai mult. Îmbrățișați-vă la fel de mult. Poate așa vom învăța să nu-i mai luăm de buni pe cei din jurul nostru și lumea va fi un loc mai cald și frumos.
