Am să țin minte primul spectacol văzut pe 2020 nu doar pentru excelenta prezență scenică a trupei Ultima Vez, a celebrului coregraf belgian de origine flamandă Wim Vandekeybus, pe scena sălii mari a Teatrului Național din București, ci și pentru că alegoria de dans contamporan a fost legătura pe care a putut-o face bucureșteanul cu Festivalul de Arte EUROPALIA.
Pentru cei mai puțin conectați la evenimentele de pe continent, EUROPALIA a însemnat șansa României de a-și populariza cele mai valoroase produse culturale, vreme de patru luni, la finalul anului trecut și începutul acestui an, chiar în inima Bătrânului Continent. Practic, ca invitată EUROPALIA, calitate ce a avut nevoie de patru ani de pregătiri, România, prin Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii și Ministerul Afacerilor Externe, a avut posibilitatea de a organiza peste 260 de evenimente cu totul remarcabile în Benelux, Franța, Germania și Marea Britanie. Ca să aveți dimensiunea manifestărilor, voi menționa cel mai prestigios eveniment al prezenței românești din acest festival: expoziţia „Brâncuşi. Sublimarea formei”, găzduită de Centrul de Arte Frumoase din Bruxelles, cunoscut și sub numele de Palatul Artelor BOZAR (dacă preferați, Paleis voor Schone Kunsten). Înțeleg că au fost peste 90.000 de vizitatori, ceea ce ar fi un număr record pentru o expoziţie dedicată unui artist român peste hotare. În treacăt fie spus, a fost și prima expoziție de asemenea anvergură dedicată sculptorului român în ultimii 30 ani, cu eforturi logistice și financiare pe care le pot doar bănui.
În cazul în care ajungeți în Belgia – îmi propusesem și eu în mini-vacanța petrecută în Țările de Jos și în Germania, dar a fost prea din scurt – până la sfârșitul lui aprilie, veți putea vedea și expoziții istorice de marcă: „Originile Europei. Civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos” (Liège) și „Dacia Felix – trecutul glorios al României” (Tongeren).
Material realizat de Horia Ghibuțiu
