Centrul Vechi e în culmea gloriei sale la ora asta. N-am mai fost de mult pe aici și în noaptea asta de marți în care am revenit sunt prins, cu ochii larg deschiși, între groază și fascinație. O bună prietenă întoarsă câteva zile din Anglia m-a rugat să mergem la El Comandante Junior, la Seara Actorilor, să dansăm ca-n tinerețe.
Am refăcut gașca și ne croim cu greu drum spre Blănari 21, unde s-a mutat acum clubul. Pe Șelari, hostessele trag de noi să intrăm în cârciumile unde animatoarele golașe dansează pe mese, pe Lipscani e plin de găști pornite spre petreceri de burlaci și burlăcițe, pe intrarea Șelari ne ferim de o mulțime de britanici abțiguiți care se aruncă unii peste alții de-a valma pe străduța îngustă.
Ajungem în El Comandante Junior unde veselia e în toi, parcă nu s-a întâmplat nimic altceva în toți anii aștia în care n-am mai fost pe aici. Se dansează și se bea shot după shot. Obosesc repede de la dans și ies la o ţigară. N-am foc. Un puşti mărunţel cu un început de chelie vorbeşte precipitat la telefon şi fumează la un colț de stradă. Îl rog prin semne să-mi dea foc. Scoate bricheta şi mi-o întinde. Nu mă pricep să folosesc instrumentul în formă de… cartuş așa că îmi aprinde el dar fără să întrerupă conversaţia telefonică:
„Nu ştiu, uăi, dacî mă mut cu Ilona. Sî mai triacî olaecî ş-om vedea! Tri să-mi fac şî io un rost, ş-apoi…Cî uiti, îi un film la cari mă uit acuş, Gudfelas…Îi despri un puşti cari di la unşpi ani o ia pi partea asta di gangsta. Ş’ pi la douăştrei ajungi mari şi tari, dacî sî duci la restaurant ş-ăia n-au mesi, îi aduc din spati o masî specialî pientru iel. D-asta mă uitam la filmu aista, îi greu sî reuşeşti în viaţî, uăi…” Etc.
#bucharestoffline cu George Mihalcea, un bucureştean devenit dintr-un ploieştean, jurnalist de radio de 17 ani, cu 15 ani de Radio Guerrilla, convertit recent la Smart Radio, jurnalist de film la cinemap.ro, autor de proză scurtă la editura Trei, care iubeşte Bucureştiul – vorba lui Caragiale – cum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.
