Ia este simbolul nostru național și totodată un etalon a ceea ce a fost și este poporul român. Ia a fost a bunicilor, a părinților, acum este a noastră și a urmașilor. Ea nu va înceta să existe. Fiind atât de importantă, ca orice alt lucru de valoare, are și ea ziua ei. Când? Pe 24 iunie, de Sânziene sau de Drăgaică (cum se mai spune în popor). Sunt conștientă că este prețioasă și am vrut să văd cât de multă valoare are. Carmen Marin – muzeograf – Muzeul de Etnografie și Natalia Perianu – Organizator de Șezători – ne-au povestit despre „secretele” tezaurului nostru național.
De ce a fost aleasă ziua de 24 iunie pentru sărbătorirea iei
Expertul muzeograf, Carmen Marin, ne-a împărtășit povestea Zilei Internaționale a Iei și de ce s-a ales ziua de 24 iunie pentru sărbătorirea acesteia. „Ziua Universală a Iei a debutat la inițiativa comunității online – La Blouse Roumaine – în 2013. De atunci, comunitățile românești din Europa, celebrrază în ziua de Sânziene acest reper identitar. De ce a fost aleasă ziua de Sânziene? Ei bine, această zi este una specială în cultura populară, fiind marcată de o veche sărbătoare solară, cunoscută ca și Drăgaică, în apropierea Solstițiului de vară. O sărbătoare a Soarelui și a energiei vitale”, mărturisește aceasta.
Ia este înzestrată cu simboluri cosmogonice și datează din vremurile vechilor civilizații din spațiul carpato-danubiano-pontic
„Cămașa românească în forma ei cea mai simplă însă înzestrată cu adevărate simboluri cosmogonice, ia datează din vremurile vechilor civilizații din spațiul carpato-danubiano-pontic. Îmi aduc aminte acum de cuvintele etnologului Maria Bâtcă: Cât de adânc putem sonda în straturile succesive ale vechilor civilizații pentru a descoperi geneza formelor de cultură populară și a costumului țărănesc de astăzi? Puternice și întinse rădăcini, ivite din sămânța culturii neolitice, își trag seva din civilizația traco-iliro-dacică susținând trunchiul de mare vitalitate al arborelui artei populare românești, ce poartă atât semnele înrâuririlor celtice, greco-romane și, apoi, bizantine, cât și pe cele venite din ariile de cultură ale bazinului Mediteranei răsăritene, din Orientul persan și indian, din spațiile nord-pontice și din lumea occidentală, în special cea germanică.”, a povestit Carmen Marin.
Prezentarea de modă de la Muzeul de Etnografie, Muzeul de Etnografie, o formă de familiarizare a publicului cu ia
Muzeul de Etnografie a organizat de ziua Iei o prezentare de modă cu piese vechi și noi fiind „o formă de familiarizare a publicului cu această piesă extrem de valoroasă din patrimoniul nostru textil, cămașa tradițională, și interpretările sale contemporane”, spune muzeograful, Carmen Marin. De asemenea, ne-a mai împrătășit și faptul că „pentru muzeu, cămașa tradițională este un important reper identitar, parte a patrimoniului nostru cultural, pe care avem datoria să îl transmitem viitoarelor generații. Prin identificarea celor mai reprezentative piese și oferirea unui cadru prielnic conservării lor, ne asigurăm că protejăm moștenirea noastră culturală.”
Ia, simbolul întregii dimensiuni existențiale și spirituale a românilor
Potrivit lui Carmen, realizarea cămășilor tradiționale era un procedeu îndelungat, de la materia primă până la cele mai fine broderii. De obicei, femeile pregăteau firele și montau războiul de țesut pe timpul iernii, pentru ca în perioada de primăvară când începeau marile sărbători din calendarul agrar, cele mai importante piese de costum să fie gata. „Însoțind omul din copilărie până la bătrânețe, marcând toate ritualurile de trecere, sărbători sau ceremonii, sau simple activități cotidiene, cămașa a devenit un simbol care sintetizează întreaga sa dimensiune existențială și spirituală“, susține aceasta.”
Vorbind și cu Natalia Perianu despre același subiect și știind-o cu mâna pe ac și ață de mult timp, am întrebat-o care este ritualul propriu pentru ea. Ne-a spus că nu are un ritual nume, dar că înainte să se apuce de cusut își pune în minte persoana pentru care face ia, spune o rugăciune și, întotdeauna, îi vin în minte versuri „Fiecare ie ceva în sufletul meu a răscolit, asta ultima, de Alba mi-a tot amintit de o sintagmă – mi s-a învârtit în minte roata stelelor, pentru că aveam modelul și trebuia să folosesc ca tehnică „Gura păpușii” și învârți materialul ca pe o morișcă în timp ce coși. Este mare emoție. La prima ie pe care am cusut-o, mi-au venit în minte niște versuri de Macedonski. În momentul în care coși o ie de la cap la coadă, constați câtă muncă încape acolo”, povestește ea.
Șezătoare la Biblioteca Județeană
Pasiunea Nataliei pentru ie a determinat-o să facă săpături genealogice „pentru că m-au impresionat foarte mult persoane care la vremea aceea țineau să trimită la expoziție obiecte din zona noastră”, povestește Natalia. Ea răspândește tradiția iilor organizând șezătoare la Biblioteca Județeană. „Am început să cos din proprie curiozitate și apoi, evident că ne-am dorit mai pentru o nepoțică, mai pentru o verișoară, deci persoanele apropiate care, adeseori, sunt tinere. Asta e moștenirea ta, trebuie să o porți cu mândrie”, ne destăinuie ea. La Șezătoare se întâlnesc o dată pe lună, sâmbăta pe parcursul programului bibliotecii.
Ce cuvânt ar descrie ia?
Natalia ne-a spus „Moștenire – este moștenirea noastră. Ar trebui să ne găsim timp să privim în interiorul nostru ca să putem să vedem în sufletul celuilalt. Mă tem că ritmul vieții ne face să alegăm și nu mi avem timp să simțim sau să ne bucurăm de ceva frumos pentru că suntem mereu contra cronometru, copleșiți de grijile cotidiene și ar trebui să gândească asta fiecare om. Pentru că, pentru a te prețui pe tine trebuie să îți prețuiești rădăcinile.” Carmen Marin, ne-a spus că îi vine în minte cuvântul folosit de Sorin Apan: templu. De ce? Te invit să afli singur mergând la Muzeul de Etnografie și descoperind adevărata frumusețe a portului nostru românesc.
Articol realizat de Andreea Mardale
Coordonator: Ioana Mircea, Redactor-șef Zile și Nopți Brașov
Credit foto: Firicel Cătălin Radu
