Ger năprasnic. Starea atmosferică caracterizată prin temperatura aerului sub zero grade aduce senzația de neputiință și izolare.
E încă frig. Corvoada listei pe care am încropit-o la începutul acestui an, ne face să ne identificăm c-un aspru judecător. Să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi. Că iarna oricum trece. Așa, ca viața. Și până la urmă, pentru ce dată exactă putem amâna ceea ce dorim să facem sau să simțim acum?
În timp ce noi ne facem probleme în legătură cu vremea nefavorabilă și ne anulăm activitățile, există o comunitate (ai zice că are ghinionul de a se afla într-un mediu steril), care locuiește în cel mai friguros loc de pe Pământ, la minus 50 grade Celsius.
O mică localitate din nord-estul Republicii ruse Yakuția este cunoscută drept cel mai friguros punct locuit de pe planetă.
Cea mai scăzută temperatură înregistrată în din Yakuția, a fost de minus 71,2 grade Celsius, iar primăvara durează numai o lună. În Yakuţia, în mijlocul Siberiei, prima ninsoare cade la începutul lui octombrie şi nu se mai topeşte până în mai. Mulţi dintre cei care au maşini preferă să le ţină toată ziua pornite, de teamă că n-ar mai putea să le pornească iar. Cel mai apropiat oraș, Yaktusk, e capitala regiunii Sakha din Rusia. Orașul are o populație de 300.000 de locuitori care spun că înfruntă frigul extrem cu ajutorul ”ceaiului rusesc”, asa cum numesc ei votca. Orașul este punctul de intrare în Oymyakon.
Oymyakon. Un altfel de stil de viață.
În localitatea Oymayakon, unde trăiesc 500 de oameni, sania trasă de câini sau de reni, este singurul mijloc de transport. Sigur, alternativa sunt caii dintr-o rasă locală adaptată la condițiile extreme.
Aici nu se cultivă nimic, astfel că locuitorii se hrănesc cu carne de ren și cal, pește crud înghețat și supă de carne. Se consumă și lapte, însă rar. În ciudat alimentației, nimeni nu suferă de malnutriție. V-am zis de macaroanele cu sânge de cal?! Sunt considerate un deliciu absolut.
În oraș există un singur magazin și o școală care nu se închide decât atunci când temperatura scade sub minus 52 grade Celsius. Telefoanele și gadget-urile nu funcționează, iar avioanele nu pot ateriza în timpul iernii.
O adevărată corvoadă este despărțirea de cei trecuți în neființă fiindcă săpatul unei gropi de înmormântare poate dura, în Oymyakon, chiar şi trei zile, pentru că pământul trebuie încălzit cu cărbuni încinşi pentru a putea fi săpat.
Activități
Aici se găsesc multe piețe, iar peștii puși la vânzare ne arată că pescuitul este un stil de viață. Tot aici sunt foarte mulți artiști stradali care pictează.
Un obicei definitoriu al zonei este cursa de reni, o cursă care menține pulsul social al comunității. Ai zice că cei de aici dețin un soi de kit de supreviețuire, însă îndrăznesc să cred că tinerii sunt mult mai iscusiți decât europenii de est. Adaptare. Viața la minus 50 de grade Celsius.
Anna Antal,
Redactor Zile și Nopți
