În Țara Făgărașului, la câțiva kilometri de județul Brașov, respectiv în satul Nou Român, din județul Sibiu, seara Ajunului Crăciunului pare să fie ruptă din poveștile pe care le auzeam în copilărie despre magia Crăciunului, colindători și gazde bune. Cât te costă distracția? Până în 500 de lei, trei zile și două nopți la rând. Nu uita să te echipezi cu voie bună, ca să primești și mai multă.
Un strop de magie, un început de poveste
Frumosul în tradiția românească este diversitatea obiceiurilor, de la o zonă la cealaltă, astfel că autenticitatea e la cote înalte. În călătoria mea pentru a găsi datina Crăciunului, am găsit-o pe tanti Sofica, chiar în Ajun, la o pensiune din Cârțișoara. Aceasta se ocupă de administrarea pensiunii cu același nume precum destinația, Cârțișoara. Nici n-am apucat să îmi aduc bagajele din mașină că m-a întrebat dacă eu, împreună cu amicul meu, vrem să vedem tradițiile din zonă. Moș Crăciun a spus: „dacă vrei un lucru cu adevărat, Universul va lucra la îndeplinirea dorinței tale, și iată că nu s-a înșelat. Am acceptat, cu un zâmbet larg până la urechi și iată că așa a început povestea.
Lemne trosnind în șemineu, fulgi de zăpadă și-un vin roșu
Până să se facă ora la care vin colindătorii, am așteptat împreună cu gazda noastră în fața șemineului. În timp ce lemnele din șemineu trosneau, fulgii de zăpadă se întețeau, iar atmosfera era tot mai apropriată de cea pe care o știam din povești. În câteva ceasuri, ne-am pornit către casa Soficăi, pe un drum unde ningea cu fulgi mari și deși. Ajunși acolo, am fost cinstiți cu vin roșu, cozonac și cornulețe. Nimerisem în inima familiei administratorei. Fii, nurori, nepoți, prieteni de familie și noi, primiți cu brațele deschise. Parcă ne cunoșteam de o viață. În aceast cadru am mai depănat povești până au sosit colindătorii.
Flăcăi înalți, frumos îmbrăcați și la grai talentați
„Hai că vin colindătorii! Mamă pune vinul la fiert, carnea și pâinea pe masă! Hai că sunt în vecini!“, a spus Radu, unul din fiii Soficăi. Toată lumea s-a conformat, ne-am ridicat de la masă și am făcut loc flăcăilor. Ceata de colindători a ocupat toată camera. S-au așezat la masă, iar noi, gazdele îi ascultam și urmăream din picioare. Îmbrăcați în costum popular, aceștia aveau o colindă pentru fiecare nume, așa își colindă ei gazdele. Ca melodicitate: recitativ, mod de interpretare – dialog (partea stângă a mesei dialoga cu partea dreaptă). Cetei i s-a alăturat și soțul Soficăi și celălalt băiat al ei, Dan. Și ia uite ce a ieșit. Colinda pentru mine, adică pentru numele Ioana.
Cel mai frumos lucru mi s-a părut că a fost salutul pe care fiecare colindător i l-a adresat fiecărei gazde, cu o strângere de mână și un sărut pe obraz, atât la sosire, cât și la plecare.
Sarmale ardelenești cu ardei iute la borcan
Deși noi nu am avut familiile aproape de Ajun, am sfârșit totuși seara în sânul unei familii românești, care ne-a tratat ca pe rude apropriate. După ce au plecat colindătorii, am servit împreună sarmale ardelenești, adică mari cât pumnul și cu carne tocată cu cuțitul, a la tanti Sofica.
Cu burțile pline și sufletul plin de feiricire și recunoștință, ne-am întors la pensiune cu povestea asta românească de Crăciun. Nouă ne-a plăcut și am mai merge cu mare drag, aici unde datina încă plutește în aer, iar Crăciunul e ca în poveștile românești, ascultate în copilărie.
Ioana Mircea – Redactor-șef Zile și Nopți Brașov
