De câteva luni, de când există D.O.R., lumea a devenit ceva mai bună în zona Brașov-Bran, iar turiștii care opresc acolo se conving și ei că „delicios, organic și românesc” nu este doar un motto cu priză la public sau o strategie de marketing fără substanță. Ba chiar, îndrăznim să spunem, de vreme ce îi cunoaștem pe oamenii dedicați din spatele siglei, că aici îți dai seama singur, dar ghidat de personal, de toate motivele pentru care mai românesc de-atât nu se poate.
După ce, într-o ediție anterioară, în cadrul rubricii „Chefi de Brașov” am făcut cunoștință cu Chef Bogdan Cozma, a venit rândul unui alt om care face cu pasiune și D.O.R. ceva pentru cei din jur: Marius Ungureanu, în această ediție personaj principal într-o frumoasă poveste în care cafeaua este jumătatea lui ideală.
De cât timp faci cafea?
Cafea de specialitate fac de aproximativ doi ani. Îmi place cafeaua de multă vreme, dar cafeaua de specialitate am descoperit-o acum doi ani, când am început lucrul la Cafeteca. Am început strict pentru latte art, m-a încântat ideea de a desena în cafea, și am descoperit că nu este vorba doar de atât: cafeaua e o întreagă poveste care trebuie descoperită. Și de atunci fac asta cu pasiune.
Deci putem spune că întâi a fost vorba de un simplu job, care apoi s-a transformat în pasiune?
Da. Am vrut să învăț latte art și m-am uitat pe YouTube, eram foarte încântat de ceea ce vedeam. Apoi am văzut că e mai mult de-atât, că e o poveste tare frumoasă, că implică și foarte multă muncă.
Erai băutor de cafea înainte?
Da, doar că nu știam exact ce stătea în spatele unei cești. Și acum încă descopăr și-mi place la nebunie, că e mai mult decât un produs comercial pe care-l ai acasă, pe un raft în bucătărie.
Dacă ar fi să dai un sfat unui iubitor de cafea care vrea să pătrundă cu succes în domeniu, ce sfat i-ai da?
Să muncească foarte mult. Eu, de exemplu, nu am talent de desenator; ceea ce reușesc acum e strict rezultatul unei munci îndelungate. Și să îi placă oamenii. Asta e esențial, pentru că dacă îți plac oamenii, vrei să îi ajuți, să le dai ce ai mai bun. În HoReCa lucrez de aproximativ 10 ani și încă îmi place foarte mult, asta pentru că oamenii pe care îi cunosc sunt esențiali pentru mine.
Îți aduci aminte de prima cafea pe care ai făcut-o? Sau de ceva ce reții și te-a impresionat, fie că pozitiv sau negativ.
Nu-mi aduc aminte de prima cafea, dar știu că la debutul meu în HoReCa făceam cappuccino la plic într-un local. Având în vedere ceea ce fac acum, aceea nu e o amintire plăcută. Dar prima cafea pe care am făcut-o corect a fost la Cafeteca, acolo am învățat să urmez pașii necesari.
Poți avea parte de experiența de cafenea și acasă?
Da, doar că ne trebuie câteva ustensile, e nevoie să ai cafea de o calitate anume. Noi, românii, facem cafea la ibric, însă fără a folosi granulația corespunzătoare; folosim măcinătură de filtru pentru că asta găsim pe raft. Dacă e o cafea de calitate superioară, de la un magazin pentru specialitate, măcinată special pentru ibric, atunci mai trebuie doar să citești 10 rânduri despre cum se prepară.
Ce mai este cafeaua acum, când toată lumea spune „hai la o cafea!”?
E socializare, e experiență cu oamenii. Te apropie de ei, de asta cred că sunt făcut pentru asta.
Dacă un nehotărât îți cere cafea, dar nu-ți spune ce îi place, ce îi oferi?
Încerc să-l ajut. Nu îi voi da niciodată ce presupun eu că i-ar plăcea dacă nu mă asigur că am pus înainte un set de întrebări prin care să aflu dacă preferă cu lapte sau fără, dacă îi place gustul de dulce. Nu fac recomandări fără a cunoaște răspunsul la cel puțin 3-5 întrebări. O sută de întrebări, dacă e nevoie, ca să mă asigur că ajut cu adevărat pe musafirul din fața mea.
Ai reținut vreo cafea ca fiind cea mai bună pe care ai gustat-o vreodată?
Nu, nu mi-a rămas așa ceva în minte; poate și pentru că ideea de „cea mai bună cafea” o văd ca pe o experiență din care fac parte și oamenii pe care îi am alături. Nu mă pot referi strict la gust și la aromă.
De când lucrezi în acest domeniu, ai avut parte de ceva experiențe ciudate, ți s-a cerut vreodată ceva nepotrivit, exagerat?
Da, am un milion de povești. Nici nu știu cu ce să încep. Da, am ceva amuzant. Lucram într-un pub din centrul Brașovului, avea barul paralel cu traseul către toaletă, care era chiar în față. A venit o doamnă foarte grăbită și hotărâtă, a intrat în bar și s-a îndreptat spre toaletă, în timp ce ne-a strigat: „Dați-mi o limonadă”. Am strigat și noi după ea că ne pare rău, dar nu mai avem lămâi. Iar ea, ajunsă la baie, ne-a răspuns: „Dă-o dracu’, fă-o așa!”.
Se întâmplă multe în restaurante și baruri, majoritatea peripețiilor fiind chiar amuzante. Unele, puține, sigur că te și enervează, dar și asta face totul frumos. Mie îmi place să râd mult, iar la locul de muncă am ocazia să fac ce-mi place. Și totul e mai ușor atunci când râzi.
Dacă ai putea alege pe cineva, viu sau nu, real sau imaginar, căruia să îi prepari cafeaua pentru tot restul vieții tale, pe cine ai alege?
Nu cred că aș vrea să prepar pentru cineva anume. Aș vrea să vină, în fiecare zi, aceiași oameni la cafenea, să se bucure de fiecare dată de cafeaua mea. Îmi fac mie, în primul rând, dimineața; dacă aș putea, aș face sute de cafele zilnic. Oaspeții sunt cei pe care îi vreau mulțumiți, care vreau să revină – asta mă mulțumește. Dacă revin, înseamnă că facem bine ceea ce facem bine.
Cafeaua ideală se savurează…
Oricând, nu contează că e dimineață sau seară, dar se bea neapărat în compania prietenilor. Dacă beau o cafea singur, nu mă bucur de ea. Dacă sunt cu prietenii, bem și povestim și trasformăm totul în amintiri prețioase.
La D.O.R. se deschide curând și partea de cafenea, așa că pe Marius Ungureanu îl puteți descoase în legătură cu orice curiozitate care v-a mai rămas după acest interviu chiar acolo, la fața locului, cu o cafea bună în față.
