Moksha – Ivo Neame [recenzie album]

Am prins cu toții, sper, fenomenul Phronesis, incredibilul trio din care se remarca, printre altele, stilul pianistului Ivo Neame. Spontan, complex și foarte tehnic, cu o creativitate care, iată, trebuia să se extindă și în afara puternicului grup internațional. Revenit la rolul de lider de grup, Neame ne prezintă ceva desprins de ceea ce am auzit pâna acum la Phronesis sau Marius Neset, unde are un rol de referință.

Compoziții labirintice, executate cu stil și concentrare, reflectând pe tema sugerată și din titlul provenit din sanscrită, Moksha, care se referă la ciclul marcat de viață, moarte și renaștere. Saxofonul tenor secondează pianul în plan melodic, iar scriitura ne ține permanent atenți, pentru a nu pierde secvențele irepetabile. Numai dacă ne gândim la personalitatea muzicală a lui Ivo Neame și deja primim acest album cu entuziasm. Singura pauză de „respiro” este indicată doar între audițiile integrale ale acestui album. Restul are intensitatea pe care doar jazz-ul modern, reprezentat la superlativ, o poate avea.

Berti Barbera