În numele oamenilor de bună credință care au mai rămas prin orașul meu de baștină, ca fost fiu al Brăilei, aș vrea să le cer iertare pe această cale în primul rând brașovenilor și în al doilea rând tuturor românilor care sunt în asentimentul meu, pentru două fenomene care par anormale (deși puține lucruri mai par anormale în ultima vreme) și pe care Brăila le răspândește în ultima vreme în țară: în primul rând este vorba de premierul Tudose și în al doilea rând de formația vocal-intrumentală Azur.
Jur că de ceva vreme mă simt aproape ca-n anii ’90, când Academia Cațavencu făcea mișto de nasul roșu și de alura bahică pe care o avea premierul Văcăroiu.
Academia Cațavencu a ajuns cum a ajuns, dar spir(i)tul lui Văcăroiu emană din Tudose mai ceva ca aura energetică a urinoterapeutului nostru preferat, Gregorian Bivolaru. În cealaltă ordine de idei, cam acum o lună am fost invitat, împreună cu Fernet Blues Company, să cânt la Focșani Blues Festival. În localul în care s-a ținut afterparty-ul, trona, la loc de cinste, pe un geam mare, un afiș care anunța cu mândrie că acolo, cu vreo două luni în urmă, cântase formația Azur din Brăila. Când m-am întors în Brașov, era în plină desfășurare Festivalul de Blues și Jazz de aici. La vreo două săptămâni distanță, în localul unde s-a ținut afterparty-ul, a concertat formația Azur. Îmi pare că din tot peisajul ăsta numai Ion Iliescu și minerii mai lipsesc.
Ionuț Constantin (Yokko) – iubitor de filme, cărți și muzici faine, solist vocal în Fernet Blues Company
