Irgács, un sat din Ungaria zilelor noastre, prin care preoţii şi poliţiştii trec o dată la două săptămâni. Un sat în care, pentru locuitorii săi, să fi văzut vreodată capitala e un titlu de glorie. Aici, un cârciumar cu dor de ducă, un poliţist dat afară din slujbă, fata bună la toate din cârciumă, care visează o iubire mare, un fost taximetrist la Budapesta, un scriitor aflat în drum spre Portugalia, fugind de nevastă (ce-l va găsi până şi aici)…Toate acestea, în piesa lui Zoltán Egressy, PORTUGALIA montată de regizorul Victor Ioan Frunză la Teatrul “Nottara” din Bucureşti şi prezentată în cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporană, miercuri, 18 noiembrie, ora 19.30. „Victor Ioan Frunză construieşte spectacolul ca pe o parodie la lumea telenovelei, la fascinaţia exercitată de telenovelă şi la sensibilitatea de tip telenovelă. Pe ecrane mari, încă dinainte să înceapă spectacolul, curg imagini din telenovele, iar în pauza dintre acte se văd imagini din Sclava Isaura.” (Monica Andronescu, yorick.ro)
Ca apoi, în cea de a patra zi, joi, 19 noiembrie (orele 17.30 şi 20.30), registrul să se schimbe. Regizorul Alexandru Dabija mărturiseşte de ce l-a fascinat textul lui Davide Carnevali, VARIAŢIUNI PE MODELUL LUI KRAEPELIN, pe care l-a montat cu trupa Naţionalului din Iaşi. „Bătrâneţea este o temă care mă bântuie de mic. In tinereţe, eram fascinat de bătrâneţea extremă ca de un spectacol, nu ştiam de procesele degenerative, de Alzheimer. Acum sunt interesat de ce mi se întâmplă mie, de cum e cu omul când îmbătrâneşte. Am stat în ultimii ani în preajma şi printre tineri. Tinereţea nu este un merit, aşa cum bătrâneţea nu este o boală. E plin de tineri paralizaţi de neputinţă şi e plin de bătrâni proşti ca noaptea.” Aşadar, un spectacol despre o etapă de viaţă care nu poate fi evitată şi care poate deveni sensibilă atunci când nu este înţeleasă cum se cuvine…
Şi, pentru ca programul acestor două zile de Festival să fie întregit, o nouă lansare de carte va avea loc miercuri, 18 noiembrie, ora 19.00, în foaierul Sălii Mari: V. E. Meyerhold – Reconstrucţia Teatrului. Traducere, postfaţă şi note de Sorina Bălănescu / Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul Azi (supliment), prin Editura Cheiron, 2015. Volum apărut cu sprijinul UNITER.
Frecvent citată, opera lui Meyerhold şi-a aşteptat de multă vreme versiunea românească. Alături de eseurile lui Adolphe Appia, Edward Gordon Craig şi de caietele de regie ale lui K. S. Stanislavski, această culegere de articole nu poate lipsi dintre lecturile oamenilor de teatru, de la noi şi de aiurea, care îşi respectă statutul profesiei. După apariţia unui prim volum, în 2011, ce cuprinde perioada 1905–1912, cel de-al doilea volum sintetizează meditaţiile unuia dintre cei mai mari regizori şi creatori de şcoală din secolul XX, pe seama spectacolelor proprii create după 1912, montări marcate de fascinaţia simbolismului şi a reteatralizării teatrului prin apelul la prosceniu şi mască.
