Inutil să mai spunem că zona respiră mai degrabă un aer de şaorma şi bere decât de platou vânătoresc şi vin regal, îmbătrânit în butoi, dar am zis să intrăm. O ciorbă de fasole cu afumătură mai târziu şi ne-am dat seama că n-am făcut rău trăgând la „han”.
Mâncarea este chiar bună, aşa cum ne-au obişnuit şi celelalte două restaurante (meniul fiind identic), însă clădirea nu e cea mai fericită alegere. Micuţ, cu un subsol aproape înghesuit, fără prea multe accesorii medievale şi cu o armură descentrată care te întâmpină la intrare, Excalibur arată mai degrabă a castel părăsit decât a cetate impunătoare. Plus că în vânzoleala de pe Blănari, unde e plin de punkeri, rockeri şi puştani veniţi să vadă meciuri în Argentin, nu prea ai timp şi nici tihnă pentru savurat păstrăv învelit în şuncă afumată şi alte astfel de delicatese. Le urăm, totuşi, baftă!
