Ne apropiem de 100 de numere. Primele 100 de ediţii ale Zile şi nopţi Bucureşti. Pentru care vă mulţumesc şi ne mulţumesc. Da, acesta este un post-discurs, un post dintre acelea notate pe o hârtiuţă, apoi recitate tremurat la un microfon imaginar, în faţa unui public care însă nu ascultă, ci citeşte.
Nu vă aud reacţiile, nu vă văd chipurile. Nu ştiu prea bine ce faceţi cu revista noastră după ce-o luaţi din standul ei negru. Nu ştiu care dintre texte vă sunt dragi şi habar n-am care sunt cele care vă enervează. Ştiu că de aproape doi ani, în fiecare miercuri, toţi 14 plecăm acasă cu inimile cât 14 purici stresaţi, sperând că şi de data asta revista iese din tipar cu bine.
Săptămâna aceasta trimitem în tipar un număr dublu. Pentru că pentru prima oară în doi ani, plecăm şi noi o săptămână întreagă în vacanţă. Suntem obosiţi de-atâtea miercuri grele. Ne împrăştiem care încotro, pe plaje mai mult sau mai puţin româneşti, să şi avem nişte timp liber, nu doar să vorbim despre al altora.
Oraşul nu pleacă nicăieri, noi revenim cu forţe proaspete, aşa că să ne regăsim cu bine pe 9 septembrie, bronzaţi şi cu chef de joacă!
