Piteștiul în acest august

Vitrine colorate viu, dale multicolore la care voi reveni, câteva automobile expuse probabil în ideea că ar mai înnobila puțin locul, trotuare pline cu plastic chinezesc (jucării sau tentative de), căldură mare, terase cu mirosuri de prăjeală și bere ieftină. Toate acestea nu ar fi nimic pe lângă explozia de dezacorduri cromatice ce domină Strada Mare ceva mai jos: borduri vopsite în alb și verde, blocuri bleu, bănci galbene, bazine albastre și lait motivul dalelor de un galben pe care-l găsești numai pe panourile biohazard.

Atât despre culori deocamdată, având în vedere că vorbesc doar din punctul meu de vedere și, după cum știm, gusturile nu se discută. Aș fi nedreaptă dacă nu aș menționa și cealaltă latură, aceea a ordinii și igienei care în ultimii ani s-au instalat în centrul orașului. Și muzică; fie din fântâni, fie din toate piețele, tot centrul răsună așa că piteștenii și vecinii lor o duc din petrecere în petrecere.

În serile calde de vară, dacă mai adie puțin și o boare, combinată cu mirosul de hamsii prăjite, cafenele, țipete de pescăruși și multă, foarte multă imaginație, ai putea spun că ești la mare. Ai putea dar nu se poate. Ne aflăm în plin centru al Piteștiului, un centru ce reflectă caracterul balcanic însă și starea de spirit actuală a unei populații aparent haotice dar petrecărețe.