Sunt mulţi biciclişti peste tot, ceea ce înseamnă că li se face tot mai bine. Au răsărit piste late şi bine marcate, au apărut şi câteva parcări de bicilete, numărul de magazine care oferă variante pliabile e tot mai mare. O plăcere să vezi la semafor zece maşini şi tot atâtea biciclete.
Vestea proastă (pentru că la noi nici o veste bună nu vine fără surata ei mai tristă) e că, din păcate, oamenii nu-s la fel de buni cu bicicliştii cum e oraşul. Oamenii stau la poveşti pe pistele late de bicicletă, mamele îşi plimbă cărucioarele cu odoare tot acolo, dacă-i claxonezi te înjură, ba uneori te scuipă sau aruncă în tine cu lucruri care nu le mai plac. Acum înţeleg pentru ce e casca de protecţie: nu e ca să nu te calce pe cap vidanja, e ca să nu-ţi intre-n ochi suc de roşie stricată. Mereu o aventură oraşul nostru, nu?
