Veronica D. NICULESCU e una din cele mai talentate scriitoare tinere, publicată de cele mai mari edituri, tradusă în mai multe limbi, deţinătoare a mai multe premii importante.
###„Nu poţi scrie cu palma la gură”
*- Deşi şi eşti f. activă, eşti cumva singuratică în viaţa literară. Cum se explică asta?*
– Dacă aş şti, n-aş mai povesti. Zău, habar nu am. Poate pentru că am schimbat numele, oraşul, poate pentru că am început să scriu mai târziu, poate pentru că aşa am ales sau pentru că aşa suntem de fapt fi ecare? După atîta scris la reviste mai ai timp de scris? Poţi să ne spui la ce lucrezi acum sau ai superstiţii şi nu vorbeşti despre viitor?
*- Timpul! Furi de colo, furi de colo, se adună. Mai blestemi articolele, citând din Eminescu citat de Cărtărescu… Am, pentru prima oară, mai multe proiecte paralele. Am terminat un roman – şi cu sertare, şi cu vârtejuri concentrice – şi mă întreb unde o să-l public cu criza asta, şi am pus la punct o schiţă de basm, poate pentru zilele de iarnă când o să am poftă să mă joc. Deocamdată, vara se duce cu traduceri.*
*- Cea mai recentă carte tradusă de tine, „Originalul Laurei” de Nabokov, trezeşte f. multe controverse. Cum vezi tu ca traducător discuţiile din jurul cărţii?*
– Sigur că şi eu am traversat o întreagă gamă de emoţii. Eram, ca mulţi alţii, o victimă a tornadei de ipoteze care înconjurase cartea cu mult înainte de apariţia ei. Oameni care pretindeau că ştiu despre ce e vorba scriau, de exemplu, despre accidentul lui Nabokov din cadă, când de fapt accidentul s-a produs pe un deal… Distanţa dintre zvonuri şi realitate e asta, dintre o cadă şi panta unui deal cu fl uturi.
http://vakulovski.livejournal. com/
