Renovarea **Centrului Vechi** e deja un mit urban al Bucureştiului. E pe cale să devină o atracţie turistică în sine. Să vină lumea să vadă cu proprii ochi minunea – adică să vadă cum se mai sapă cu mâinile goale o groapă sau cum se asfaltează pe centimetru pătrat.
Pentru că amplul şantier început acum nişte ani buni aşa avansează de parcă totul s-ar pune cu mâna. Trebuia să fie gata. Mai nou, zice-se că va fi gata în septembrie, dar puţini mai cred că vor trăi suficient să vadă cum se taie panglica de inaugurare.
**Centrul Vechi** e un loc frumos. Şi tot mai promovat. E posibil însă ca autorităţile care îl promovează să nu prea ştie cum e să vizitezi barurile şi terasele din zonă cu teama că îţi frângi vreun os până sau mai ales după ce le-ai frecventat. Sau ce înseamnă să guşti din cea mare tare pizza sau salată şi să descoperi că lucrările le-au adăugat un ingredient special: mult praf.
Mare minune cum rezistă cârciumarii în toată bătaia de joc. Că încearcă să investească şi să facă pe cont propriu ce nu reuşeşte Primăria: să dea o faţă nouă şi comercială Centrului Vechi. Dar, până una-alta, septembrie pândeşte după colţ. Va fi luna adevărului.
