Mănânc în oraşul ăsta de o duzină de ani. Mi-am ros coatele pe mesele a zeci de restaurante, am gustat din sute de farfurii şi-am achitat sute de notă de plată. În majoritatea n-am mai intrat a doua oară, puţine sunt cele la ale căror sosuri şi dulceţuri revin cu religiozitate. Aş fi putut să jur că nimic nu mă mai poate da pe spate în materie de gastronomie.
Ei bine, recunosc spăşită că m-am înşelat. Există un loc care m-a uimit cu totul. Se cheamă **Chez Marie** şi e instalat comod în Grădina Icoanei. Mai întîi m-a uimit numărul generos de locuri de parcare din jurul restaurantului. Apoi m-au impresionat decorul inteligent şi căldura cu care ne-a întâmpinat doamna Maria, căpetenie peste acest loc special. Iar după ce-a venit mâncarea, am rămas fără cuvinte.
Nu ştiu ce-a fost mai bun. Salata casei, cu piept de raţă afumat, rucola şi sos de fructe de pădure a fost o surpriză extraordinar de plăcută. Scaloppinele de porc cu sos de lămâie au fost moi, gustoase, şi mi-au arătat pentru prima oară în viaţă că muşchiul de porc e într-adevăr o plăcere de neocolit a vieţii.
Iar la desert am simţit că-mi stă inima. Am pendulat în transă între farfuria cu fondue dumnezeiesc de ciocolată şi cea cu plăcintă de mere şi cereale, ambele secondate de câte-o minge de îngheţată fină.
