În orașul Bor, din Serbia, era înainte cea mai mare mină de cupru din Europa. Acum, în locul minei închise, au rămas un munte de steril, utilaje abandonate și un orășel mort și sărac. Locuitorii își împart viața între proteste, greve și grija zilei de mâine. E posibil ca aici să existe viață, libertate, fericire, nebunie?
Da, și încă la porție mare. O demonstrează niște skateri duși cu placa, care își petrec toată ziua fumând iarbă, dându-se pe skate, sărind în cap, vandalizând mașini abandonate și luând la mișto viața serioasă de om mare, cu slujba și asigurările ei de sănătate.
În timp ce adulții mărșăluiesc în greve nesfârșite, Toda și Ștefan, prieteni buni, își petrec prima vară de după liceu în mina abandonată, filmând clipuri inspirate de emisiunea Jackass. În jurul lor gravitează restul găștii, unită de un sentiment secret pe care doar unul dintre skateri îl va dezvălui într-un moment de beție și care e, de fapt, cheia filmului: ”Nu dau doi bani pe ierarhiile voastre. Eu mă dau cu placa pentru că-mi place! Îmi place la nebunie și nu vreau altceva!”.
O poveste reală a unui orășel la fel de steril ca și Muntele Roșu din apropierea lui, în care însă roșul nu e dat de culoarea cuprului, ci de nebunia unor tineri liberi. Frumos!
