Să ne gândim cu ce serie de filme a crescut generaţia care ajunge acum la al treilea prefix. Indiana Jones? James Bond? Academia de poliţie? Nu prea se apropie de isteria cu care fanii Harry Potter au aşteptat fiecare film dintre cele opt apărute din 2001 până acum.
Singurii care nu au ştiut ce final va avea povestea au fost cei care n-au citit cărţile, dar numărul lor este mai mic decât aţi crede. Davis Yates s-a priceput să pună pe sticlă foarte bine ultima ecranizare, 3D-ul era un upgrade firesc, iar Talismanele Morţii a înregistrat până acum încasări record în doar două săptămâni de la lansare.
Maturizarea celor trei magicieni este completă, scenele dramatice nu mai menajează pe nimeni, iar finalul aduce un gol în inima fanilor cam la fel de mare că diferenţă de vârstă a lui Daniel Radcliffe de la începutul filmărilor până acum (11 ani). Niciun plan al poveştii nu rămâne încurcat, nicio problemă nu rămâne nerezolvată, dar cum se ştie că binele cere sacrificii, happy end-ul nu-i aşa uşor de obţinut.
Sunt foarte curios în ce direcţie se vor îndrepta carierele celor trei tineri, dar mai ales de cea a lui Radcliffe. Chiar dacă situaţia va fi cu dublu tăiş, s-ar putea ca cel mai bine ascuţit să fie cel pe care este gravat Harry Potter, copilul cu ochelari şi baghetă. J.K Rowling nu şi-a spus ultimul cuvânt, fără îndoială, aşa că peste câţiva ani ne putem aştepta ca Hogwarts să renască.
Am şi-o obiecţie: Talismanele Morţii ar fi trebuit să fie un singur film de 180 de minute, nu două de 90, dar trăim în capitalism şi asta ne ocupă tot timpul.
