În descrierea spectacolului **Ce ne spunem când nu ne vorbim** scris şi regizat de Chris Simion scrie aşa: “6 tablouri despre 6 variante de a înşela în cuplu. O doză de comedie despre nesfârşitul conflict dintre raţiune şi inimă”.
Eu aş spune că felul în care înşeală oamenii e mai degrabă mereu acelaşi. Felul în care gestionează adulterinii duplicitatea e diferit, chiar dacă de fapt totul se reduce la minciuni. Alibiurile false sunt diferite: am fost cu băieţii la bere, am stat peste program la birou, îţi spun că am fost cu amantul de care ştii ca să nu afli că eu am de fapt un al doilea amant cu care vă înşel pe amândoi etc.
Piesa e amuzantă dacă nu te afli în impostaza celui care şi-a prins partenerul. Sau dacă eşlti suficient de naiv cât să crezi că asta nu ţi se poate întâmpla ţie. Altfel, piesa e foarte adevărată şi deloc amuzantă, în consecinţă.
Cele două cupluri sunt jucate de Cristi Iacob, Ilinca Goia, Vitalie Bichir şi Gabriela Iacob în diverse combinaţii de soţ, soţie, amant, amantă.
Finalul e uşor patetic în încercarea lui de a pune un punct optimist unei parade de eşecuri amoroase. Dar actorii sunt simpatici şi unele replici sunt atât de fireşti încât ţi se pare că-ţi vezi viaţa derulată pe scenă, în hainele altora.
