Titlul poate că sună morbid, dar pentru un copil nefericit, îndeplinirea acestei dorinţe ar putea fi cel mai frumos cadou.
Este povestea personajului din piesa “Îngropaţi-mă pe după plintă”, Saşa, un băieţel de nouă ani (interpretat de Marian Râlea). Saşa e crescut de o bunică nevrotică, cicălitoare şi fatalistă (Mariana Mihuţ). Prin vidul său sufletesc, bunica devine o adevărată gaură neagră care absoarbe cu nesaţ orice urmă de iubire, indiferent de unde ar veni aceasta. Nevoia ei de afecţiune e bolnăvicioasă, la fel ca şi iubirea sa faţă de Saşa, fără de care nu ar putea trăi, deşi abate zilnic asupra lui o ploaie de văicăreli şi apelative precum “stârpitură” şi “secătură”.
Saşa se vede însă prins între bunica şi mama sa. Amândouă au nevoie de el, dar copilul nu vrea să aleagă între ele, pentru a nu răni pe nimeni. E o alegere foarte grea pentru oricine, darmite pentru un copil de nouă ani. În final, dorul de mamă (pe care bunica posesivă îi permite să o vadă foarte rar) îl face să îşi dorească ceva nesfârşit de trist: atunci când va muri, vrea să fie îngropat pe după plinta mamei, pentru a fi cu ea şi a o privi la nesfârşit.
Nu rata acest spectacol greu, profund, în care Mariana Mihuţ joacă fără cusur, aşa cum ne-a obişnuit.
